în situaţia în care are loc o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la încheierea contractului, mărindu-se posibilitatea producerii riscului asigurat, aceasta trebuie să fie adusă la cunoştinţă cocontractantului, conducând la schimbarea condiţiilor contractuale sau rezilierea contractului.
Potrivit art. 970 C. civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, iar conform contractului încheiat între părţi, asiguratul avea obligaţia de a preveni producerea evenimentului asigurat.
în situaţia în care persoanei asigurate i s-au furat cheile autovehiculului, împreună cu actele de identitate ce atestau domiciliul acestuia şi implicit locul unde era autoturismul, acesta avea obligaţia de a schimba încuietorile autoturismului, în vederea executării cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale.
Prin acţiunea înregistrată la 17.04.2000, reclamanta S.C. “D.C.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “U.” – S.A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 220.857.600 lei, echivalentul a 23.006 DM şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 4103/2000, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 23.006 DM, în echivalent în lei
la data executării, 17.495.000 lei, cheltuieli de judecată, dând în debit reclamanta cu suma de 12.185.000 lei, taxă de timbru neachitată.
Tribunalul a reţinut următoarele:
Autoturismul asigurat a fost furat la data de 23.10.1999 din faţa sediului societăţii reclamante, în condiţiile existenţei contractului de pentru furt şi alte riscuri asigurate, încheiat între oărţi.
Pentru aceste motive, având în vedere că furtul se înscria printre evenimentele ce constituiau risc asigurat, pârâta, în calitate de asigurător, ca urmare a contractului de asigurare de bunuri încheiat cu reclamanta, în temeiul art. 969 C. civ. şi art. 24 din Legea nr. 136/1995, este obligată să plătească asiguratului suma asigurată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Analizând materialul probator şi motivele de apel, Curtea a constatat apelul fondat, pentru următoarele considerente:
Conform declaraţiilor făcute de reprezentanta societăţii asigurate şi înregistrate la D.G.P – M.B., Serviciul Furturi Auto din 23.10.1999, rezultă că s-a reclamat furtul autoturismului marca “OPEL VECTRA CARAVAN”, nr. de înmatriculare B-22-DLR, din aceeaşi dată, autoturism ce face obiectul poliţei de asigurare nr. 011371/8.12.1998.
La 14.10.1999, numitului S.M., director al S.C. “D.C.”-S.R.L., i s-a furat, în tren, geanta diplomat în care se aflau buletinul de identitate, permisul de conducere, cheile de la casă şi autoturism şi documentele firmei. La 15.10.1999, geanta a fost găsită, însă fără acte şi chei.
Faţă de această împrejurare, numitul S.M. a înlocuit cheile de la casă, dar nu şi încuietorile de la autoturism şi nici nu a anunţat asigurătorul despre evenimentul survenit, potrivit art. 13 din Legea nr. 136/ 995, potrivit cărora asiguratul este obligat în cursul executării contractului să comunice în scris asigurătorului schimbarea împrejurărilor esenţiale privind riscul.
Documentele furate ofereau elemente sigure cu privire la locul situării autoturismului, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre furtul genţii, cu toate elementele menţionate şi furtul autoturismului asigurat. Prin neluarea nici unei măsuri de înlocuire a încuietorilor a avut loc o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la încheierea contractului, mărindu-se posibilitatea producerii riscului asigurat, situaţie care, dacă ar fi fost adusă la cunoştinţa cocontractantului, ar fi dus la schimbarea condiţiilor contractuale sau rezilierea contractului.
Lipsa de diligenţă a asiguratului de a nu schimba încuietorile autoturismului a permis apelantei ca, în baza art. 8 pct. 18 lit. b şi d din contract, să nu plătească despăgubirile în cazul în care asiguratul a contribuit prin neglijenţă gravă la producerea pagubei sau când este evidentă reaua-credinţă a asiguratului.
Potrivit dispoziţiilor art. 970 C. civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 9 pct. 1 din Condiţiile de asigurare, asiguratul
avea obligaţia de a întreţine autovehiculul în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Prin neînlocuirea încuietorilor maşinii, faţă de furtul cheilor şi a documentelor cu privire la domiciliul directorului firmei şi a sediului societăţii, a fost posibilă sustragerea maşinii, datorate neglijenţei şi relei-credinţe a asiguratului.
Dubiile cu privire la buna-credinţă a asiguratului sunt evidenţiate cu atât mai mult cu cât acesta a luat măsuri de înlocuire a încuietorilor de la casă, dar nu şi de la maşină, care era, de altfel, asigurată.
Curtea a constatat apelul fondat şi l-a admis, conform dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., schimbând în tot sentinţa atacată şi, pe fond, respingând acţiunea reclamantei. (Judecator Marioara Arhip)
(Secţia comercială, decizia nr. 3127/2000)
