Prin acţiunea ce a fost iniţial înregistrată la Judecătoria Buzău la 2 octombrie 2001, reclamanta – societate de asigurări – a chemat-o în judecată pe pârâta societate comercială pentru ca, în urma probelor ce se vor administra, aceasta să fie obligată la plata sumei de 22.031.995 lei, precum şi la plata dobânzilor la această sumă, plus cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 20 septembrie 2000 s-a produs un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul aparţinând lui B.A. care iniţial a intrat într-o groapă, apoi într-o grămadă de pământ.
Reclamanta a mai susţinut că accidentul a avut loc din cauza nesemnalizării lucrărilor care se executau în acea intersecţie, ţinând seama că evenimentul rutier s-a întâmplat la orele 22,20 într-o zonă care impunea semnalizarea luminoasă, lucrări care erau executate de pârâtă.
S-a mai arătat de reclamantă că proprietarul autoturismului are la aceasta, că ea s-a subrogat în drepturile asiguratului şi se consideră îndreptăţită a solicita despăgubiri în cuantum de 22.031.995 lei, pe care urmează să le recupereze de la societatea pârâtă.
La dosar, pârâta a depus o întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii de către reclamantă.
Pe fond, în aceeaşi întâmpinare, pârâta a susţinut că acţiunea reclamantei este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare, întrucât lucrarea pe care o avea în curs de execuţie a fost semnalizată corespunzător, fiind montate panouri de delimitare şi avertizare prin blocarea unui sens de circulaţie şi devierea circulaţiei pe celălalt sens.
Tribunalul Buzău, în urma probelor administrate, prin sentinţa civilă nr. 147 din 28.01.2002, a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta la plata sumei de 22.031.995 lei cu titlu de daune şi dobânzi legale aferente.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt greşită, în sensul că lucrarea pe care a executat-o era semnalizată, atât cu panouri, cât şi cu mijloace luminoase, iar circulaţia rutieră în acea porţiune de drum fusese deviată.
S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului său, modificarea în tot a sentinţei primei instanţe şi, pe fond, respingerea acţiunii intimatei-reclamante.
La dosar, intimata a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Curtea, verificând susţinerile părţilor a reţinut următoarele.
Din procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 19 septembrie 2000, încheiat de organele de poliţie rutieră Buzău, coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că, la data de 19 septembrie 2000, în municipiul Buzău a avut loc un eveniment rutier, accident în care a fost implicat autoturismul condus de B.A., persoană asigurată în cadrul intimatei.
Acest eveniment rutier s-a produs, aşa cum bine a reţinut prima instanţă, din cauza faptului că lucrarea pe care o executau angajaţii pârâtei-recurente nu a fost semnalizată corespunzător, în sensul că nu era luminată.
Instanţa a înlăturat ca nerelevante declaraţiile martorilor, persoane care au participat numai la faza de început a lucrărilor din zona sus-menţionată, astfel că aceştia au relatat situaţii mai îndepărtate de momentul producerii evenimentului rutier.
în acest mod, recurenta a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. 3 din H.G. nr. 890/1998.
Deoarece conducătorul auto B.A. este o persoană asigurată, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul se subrogă în drepturile acestuia fiind obligat să recupereze paguba de la cel vinovat de producerea evenimentului şi care, aşa cum bine a reţinut prima instanţă, este pârâta.
Faţă de cele ce preced, Curtea a constatat că recursul este nefondat şi, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., 1-a respins ca atare.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 612 din 29.03.2002
