Deşi toneta are caracterul unei subunităţi şi trebuia inclusă în asigurare, întrucât ea nu a fost asigurată, nu se pot acorda despăgubiri.
(Secţia comercială, decizia nr. 368/27.04.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 3.929/13.04.1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C.C.A. „V.” Bucureşti împotriva pârâtei „A.R.” -S.A. Bucureşti, dispunând obligarea acesteia la plata sumei de 78.558 lei, cu titlu de despăgubiri şi 7.326 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, prin aceea că, în mod greşit, a fost obligată să plătească despăgubiri pentru mărfuri ce nu erau asigurate, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de apel şi probele administrate în cauză, instanţa constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de 6.12.1993, reclamanta a chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 78.558 lei, cu titlu de daune şi 7.326 lei, cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta o convenţie de (nr. 10/13.01.1992), pentru suma totală de 184.918 lei, pentru care a plătit prima de asigurare şi, deşi a înştiinţat-o pe aceasta că la data de 23 aprilie 1992 a survenit producerea evenimentului pentru care s-a asigurat, pârâta refuză să plătească despăgubirile cuvenite.
în dovedirea pretenţiilor reclamanta a depus la dosarul cauzei înştiinţarea adresată pârâtei (nr. 8.469/29.04.1992) privind producerea evenimentului asigurat, calcul despăgubirilor solicitate, plângerea adresată organelor de poliţie, adresa nr. 3.545/21.06.1992 privind notificarea pârâtei, un tabel cu unităţile Coop. “S.” asigurate pe anul 1992 la “ASIROM”.
Pârâta a contestat pretenţiile formulate de reclamantă, cu motivarea cu mărfurile pentru care se solicită despăgubiri au fost sustrase dintr-o tonetă ce nu era asigurată.
înlăturând apărarea pârâtei, instanţa de fond a dispus obligarea acesteia de a plăti suma de 78.558 lei despăgubiri reclamantei, cu motivarea că, potrivit pct. 3 lit. c din Convenţia de asigurare a UCECOM, prin „unităţi” se înţeleg şi tonetele de desfacere a mărfurilor cu amănuntul către populaţie.
Observând însă convenţia de asigurare încheiată de părţi şi tabelul anexat, se constată că reclamanta a asigurat, printre alte centre, centrul 28, din str. Colţei, ale cărui produse au fost sustrase la data de 23.04.1992, acestea aflându-se însă în toneta din Bazarul Şelari.
Or, toneta din Bazarul Şelari nu figurează ca fiind asigurată, deşi avea destinaţia de desfacere cu amănuntul a produselor, având caracterul unei subunităţi. Rezultă că, în mod greşit, pârâta a fost obligată la despăgubiri.
Aşa fiind, în baza art. 296 Cod proc. civilă, instanţa va admite apelul şi va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
