în situaţia în care clauza contractului de asociaţie în participaţiune prevede expres rezilierea de drept a contractului în cazul vânzării de către asociatul proprietar a imobilului afectat activităţii comune, este irelevantă pentru soarta contractului împrejurarea că, ulterior vânzării, celălalt asociat a intrat în procedura falimentului (art. 251- 256 Cod comercial).
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2132 din 2 decembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 19 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia comercială în dosar nr. 6723/2002, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. Euro-Elite S.R.L. Baia Mare, prin lichidatorul judiciar, împotriva pârâtei S.C. B.T.T. S.A. Bucureşti care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 74.540 USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând investiţii şi totodată s-a respins capătul de cerere privind o altă pretenţie de 53.000 USD formulată de aceeaşi reclamantă.
Tribunalul a reţinut în esenţă că reclamanta solicită obligarea pârâtei la suma de 127.540 USD reprezentând contravaloarea investiţiilor realizate din fonduri proprii în obiectivul turistic Şuior în baza contractului de asociaţie în participaţiune încheiat la 29 iunie 1994. Conform prevederilor art. 4 din contract, reclamanta s-a obligat să efectueze investiţii în valoare de cel puţin 140.000 USD în imobilul proprietatea pârâtei iar în art. 8 din acelaşi contract s-a prevăzut că în cazul vânzării activului de către pârâtă, valoarea investiţiei se va plăti de către pârâtă reclamantei şi această valoare va fi stabilită în dolari SUA. în dosar nr. 1074/1999 al aceluiaşi tribunal pârâta a cerut
constatarea rezilierii de drept a contractului, dar la 31 august 2000 soluţionarea dosarului a fost suspendată din cauză că reclamanta a intrat în procedura falimentului. întrucât asocierea părţilor a încetat ca urmare a falimentului reclamantei, aceasta din urmă are dreptul la contravaloarea investiţiilor, stabilite prin expertiză la 75.540 USD, incluzând TVA. în consecinţă, acţiunea va fi admisă în parte în limitele menţionate mai sus.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta S.C. B.T.T. S.A. Bucureşti.
Prin cererea de recurs se solicită în principal respingerea cererii reclamantei pentru plata sumei de 74.540 USD şi menţinerea dispoziţiilor privind respingerea celuilalt capăt de acţiune, iar în subsidiar casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare şi efectuarea unei noi expertize care să ţină seama de uzura şi amortismentul lucrărilor efectuate de reclamantă la Şuior.
în motivarea recursului se arată că în mod nelegal au fost respinse excepţiile de procedură invocate de pârâtă, excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii cererii din cauza neefectuării concilierii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. De asemenea, tribunalul a dat o interpretare greşită contractului de asociere. Astfel, conform art. 8 alin. (1) din contract, obligaţia pârâtei de a plăti reclamantei valoarea investiţiilor se naşte numai în situaţia în care pârâta vinde altui cumpărător activele, nu şi în cazul în care societatea reclamantă încetează ca urmare a falimentului. Interpretarea corectă conduce la concluzia că în cazul vânzării imobilului de către pârâtă, contractul de asociere continuă cu cumpărătorul. în subsidiar se cere casarea cu trimitere către acelaşi tribunal pentru a se efectua o nouă expertiză care să deducă din valoarea investiţiilor uzura şi amortismentul.
Reclamanta a cerut respingerea recursului ca nefondat, prin întâmpinarea depusă la dosar.
în motivarea întâmpinării se arată că legal au fost respinse excepţiile invocate de pârâtă ca fiind nefondate şi în mod întemeiat s-a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile contractului de asociere. La data vânzării bunului de
către pârâtă, reclamanta nu se afla în procedură de faliment şi deci nu falimentul a fost cauza încetării contractului de asociere ci vânzarea bunului. Această vânzare a conferit dreptul reclamantei de a formula pretenţia conform art. 8 din contract. Ideea continuării contractului de asociere cu cumpărătorul este exclusă pentru că în dos. nr. 1074/1999 pârâta a introdus acţiune în justiţie împotriva reclamantei solicitând rezilierea de drept a contractului de asociere şi evacuare a reclamantei. La această cerere reclamanta a răspuns că este de acord cu rezilierea şi a pretins restituirea contravalorii investiţiilor.
Această contravaloare a fost corect stabilită prin raportul de expertiză iar obiecţiunile pârâtei la acest raport au primit răspunsul expertului, drepturile procesuale ale pârâtei fiind respectate.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este nefondat.
în ce priveşte excepţia netimbrării cererii reclamantei, chiar dacă prima instanţă a calificat greşit cererea ca fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, această eroare de calificare a cererii nu mai prezintă relevanţă pentru că în faza de recurs taxa a fost plătită, ca urmare a recalificării cererii reclamantei.
Excepţia invocată de pârâtă în sensul aplicării prevederilor art. 7201 alin. (3) constând în neefectuarea procedurii de conciliere prealabilă a fost, de asemenea, corect respinsă de tribunal ca urmare a constatării că reclamanta a expediat în termen util convocarea pentru conciliere iar pârâta, inclusiv prin cererea de recurs, a recunoscut primirea convocării şi a emis comentarii numai cu privire la înscrisurile anexate.
Şi excepţia lipsei calităţii pasive a pârâtei este corect respinsă de prima instanţă întrucât pârâta este singura persoană asociată cu reclamanta prin contractul încheiat în anul 1994 din care decurge pretenţia reclamantei.
Tot neîntemeiată este şi excepţia formulată de reclamantă prin întâmpinare cu privire la tardivitatea recursului, excepţie justificată cu aceea că acest recurs putea fi depus la poştă şi în zi de sâmbătă. Conform prevederilor art. 101 alin.(5) din Codul de procedură civilă, termenul care se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
în ce priveşte criticile împotriva sentinţei tribunalului de admitere în parte a acţiunii, curtea de apel constată că sunt nefondate.
Reclamanta a încheiat contractul prin care a vândut imobilul la data de 1 noiembrie 1999 iar starea de a reclamantei s-a constatat la 29 decembrie 1999 şi începerea procedurii falimentului s-a dispus la 10 iulie 2000. Rezultă astfel corectitudinea concluziei tribunalului în sensul că rezilierea de drept a contractului de asociere s-a produs din cauza faptei pârâtei de a vinde imobilul şi nu datorită insolvenţei reclamantei constatată ulterior. Pe de altă parte, pretenţiile reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din contractul de asociere care îi acordă atât un drept de retenţie cât şi un drept de preempţiune. Contrar acestei clauze, pârâta a cerut în dosar nr. 1074/1999 atât evacuarea reclamantei din imobil cât şi constatarea rezilierii de drept a contractului. Ca reacţie la această cerere, reclamanta a formulat pretenţiile care au fost parţial încuviinţate de tribunal în prezentul dosar. Evaluarea investiţiilor şi calculul sumei cuvenite reclamantei au format obiectul expertizei dispusă de tribunal. Ambele părţi au avut posibilitatea să formuleze obiecţiuni şi obiecţiunile au primit răspuns din partea expertului, astfel încât drepturile procesuale ale părţilor au fost respectate.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
