Contract de asociere în participaţiune. Calculul greşit al cotelor de aport de către reclamantă


Intre reclamant şi pârâtă s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune în vederea exploatării în comun a unui spaţiu sub forma unui restaurant, pe o perioadă de 20 de ani de la data deschiderii restaurantului, cu posibilitatea prelungirii termenului contractual (art. I, art. 2 şi art. 12 din contract).

Potrivit art. 3 din acelaşi contract, pârâta s-a obligat să plătească reclamantului, pentru folosirea spaţiului şi a fondului de comerţ puse la dispoziţie de acesta din urmă, lunar un procent de 3% din încasările nete ale restaurantului, dar nu mai puţin de 3.000 dolari SUA/lună, suma minimă urmând a fi indexată conform „Indicelui de creştere a preţurilor” publicat de Comisia Naţional de Statistică din România, având ca bază de referinţă indicele de creştere a preţurilor din luna în care pârâta deschide restaurantul pentru public, a cărei recalculare va avea loc în luna decembrie a fiecărui an pentru anul următor. prin compararea indicelui de creştere a preţurilor pentru decembrie (sau a ultimului asemenea indice anunţat) cu indicele de creştere a preţurilor pentru aceeaşi lună a anului precedent, modificările indicelui de creştere a preţurilor de 10% sau mai mici fiind luate în calcul.

Astfel, prima recalculare a sumei minime datorate de către pârâtă trebuia să aibă loc, potrivit contractului, în luna decembrie 1995. pentru anul 1996, prin compararea indicelui de creştere a preţurilor pentru luna decembrie 1995 cu baza reprezentată de indicele de crcşterc a preţurilor pentru luna octombrie 1995. lună în care a fost deschis restaurantul pentru public.

in cauză, reclamantul a indexat suma minimă datorată de pârâtă în luna octombrie I995 cu indicele aferent perioadei decembrie 1994 – octombrie 1995 şi. a doua oară, în luna decembrie 1995. cu indicele corespunzător perioadei decembrie 1994 – decembrie 1995.

Această dublă indexare, precum şi luarea în considerare a unor modificări ale indicelui de crcştere a preţurilor de 10% sau mai mici (cum s-a întâmplat la stabilirea sumei minime datorate pentru anul 1996) reprezintă încălcări flagrante din partea reclamantului a clauzelor conţinute în art. 3 din contractul de asociere în participaţie încheiat de părţi, situaţie în care pârâta nu datorează suma pretinsă cu titlu de debit, cota aport şi penalităţi. Prin urmare, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Sentinţa arbitrală nr. 120 din 20 mai 2009