C. civ., art. 969-970 C. com., art. 251, art. 254
Acordul de asociere încheiat de părţi întruneşte caracteristicile contractului de asociere în participaţiune definit de art. 251 C. com., în condiţiile în care acesta stipulează că părţile pun în comun efortul personal şi specialitatea lor pentru realizarea scopului contractului, contribuţii ce pot fi calificate ca bunuri incorporale puse împreună de părţi pentru realizarea scopului asocierii. Dispoziţiile art. 251-256 C. com. nu limitează aportul asociaţilor numai la bunuri corporale. Părţile într-o asociere în participaţiune, care poate viza doar o participaţiune în beneficiile şi pierderile unei operaţiuni comerciale, nu sunt ţinute să aporteze bunuri în asociaţie, iar, dacă le aportează, aporturile nu sunt limitate de lege doar la bunuri corporale. Menţionarea în contract a procentului de participare atât la sarcinile economice cât şi la beneficiile ce se vor realiza exclude calificarea acordului în cauză ca fiind un contract nenumit şi căruia nu i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 251 şi urm. C. com.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 79 din 14 ianuarie 2010,
www.scj.ro
Reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I. SRL solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de l.543.518.698 ROL reprezentând rest de plată a facturilor fiscale nr. 7271036/2004 şi nr. 7271044/2004, dobânzi legale începând cu data scadenţei şi până la data plăţii integrale şi efective a debitului conform O.G. nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2056/2007, Tribunalul Harghita, Secţia civilă, a respins ca prematură acţiunea reclamantei, cu 1.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada efectuării prealabile a procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 77/A/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, a admis apelul decla
rat de reclamantă împotriva sentinţei de mai sus pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând că instanţa de fond nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, nu a indicat perioada, facturile şi chitanţele pentru fiecare factură în parte, pentru a se putea face o verificare concretă a plăţii debitului, nu a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile în acest sens. De asemenea, nu a pus în discuţia părţilor existenţa sau nu a dovezii parcurgerii procedurii prealabile de către reclamantă, nesolicitând acesteia producerea de dovezi, instanţa neexercitându-şi astfel rolul activ, cu atât mai mult cu cât, în speţă, din corespondenţa purtată între părţile litigante şi din faptul că litigiul a făcut şi obiectul unei somaţii de plată, apare evident că soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului este imposibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1616/2008, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Harghita, Secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 191.274,95 lei reprezentând contravaloarea actualizată cu indicele de inflaţie a sumelor rămase neachitate din facturile nr. 7271036/2004 şi nr. 7271044/2004, a sumei de 51.625,19 lei reprezentând dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data de 20 martie 2008, cu 10.625 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
A reţinut instanţa că, potrivit acordului de asociere dintre părţi încheiat la data de 22 decembrie 2002 în vederea realizării în comun a investiţiei „Alimentare cu apă a comunei M., sat M., S., P. şi R.”, s-a stabilit contribuţia procentuală a fiecărei părţi la realizarea sarcinilor economice desfăşurate, ca şi modalitate de împărţire a rezultatelor acestei activităţi şi a rezultatelor lichidării, procentajul fiind de 52% pentru pârâta în cauză, lider, şi 48% pentru reclamanta, asociată. Pârâta a încasat suma totală de la beneficiarul investiţiei, refuzând să plătească reclamantei întreaga cotă cuvenită din această sumă, ci doar o parte din aceasta, în condiţiile în care din Acordul de asociere menţionat nu reiese categoria de lucrări ce ar fi urmat a fi executată de fiecare asociat. Pârâta a refuzat efectuarea unei expertize tehnice în măsură să identifice lucrările îndeplinite de către fiecare dintre asociaţi, pârâta – prin neachitarea obligaţiilor conform înţelegerii dintre părţi – aflându-se în culpă (art. 969 – 970 C. civ.), ea fiind ţinută, astfel, la plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflaţie, ce reprezintă pentru creditor daunele suferite pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată (art. 1082-1084 C. civ.), şi a dobânzilor legale până la data pronunţării hotărârii (art. 43 C. com.).
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 108/A/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care a reţinut, în acest sens, că acordul de asociere încheiat de părţi la 22 decembrie 2002 întruneşte caracteristicile contractului de asociere în participaţiune definit de art. 251 C. com., acesta fiind încheiat în formă scrisă, cid p roba tio ne m, nefiind contestat de părţi, precizând că părţile pun în comun atât efortul, specialitatea, cât şi mijloacele de realizare a scopului contractului, contribuţii ce pot fi calificate ca bunuri incorporale puse împreună de părţi pentru realizarea scopului asocierii, faţă de faptul că dispoziţiile art. 251-256 C. com. nu linii-
tează aportul asociaţilor numai la bunuri corporale. In contract s-a precizat procentul de participare atât la sarcinile economice cât şi Ia beneficiile ce se vor realiza, elemente care exclud calificarea acordului în cauză ca fiind un contract nenumit şi căruia nu i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 251 şi urm. C. com. A mai reţinut instanţa că procesul-verbal de recepţie finală a investiţiei a fost semnat de ambele părţi litigante fară a se face nicio obiecţie, că în contract nu s-a operat o defalcare pe categorii de lucrări a fi executate de fiecare asociat, iar un terţ nu poate interveni în constatarea îndeplinirii de către coasociaţi a obligaţiilor contractuale prevăzute de contractul de asociere în participaţiune conform art. 253 C. com. A mai reţinut că apelanta însăşi a recunoscut că a achitat reclamantei intimate doar acele lucrări pe care aceasta le-ar fi efectuat, şi nu cota de 48% din suma încasată de la beneficiar, neinvocând niciun moment excepţia neexecutării contractului şi refuzând o expertiză tehnică în măsură să stabilească exactitatea procentelor în lucrările efectuate de fiecare asociat, astfel că, în aplicarea clauzelor contractului de asociere, intimata este îndrituită la plata contravalorii a 48% din preţul plătit de beneficiar, pretenţiile acesteia fiind întemeiate şi judicios admise de prima instanţă.
împotriva deciziei de mai sus pârâta a declarat recurs invocând art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Recurenta pârâtă a criticat decizia instanţei de apel pentru a fi calificat eronat, cu o motivare contradictorie, acordul de asociere dintre părţi ca fiind un contract de asociere în participaţiune, ignorând că acesta este doar un contract sinalagmatic nenumit, faţă de lipsa aportului material al asociatului ocult în asociere şi de implicarea acestuia în administrarea afacerii, instanţa făcând şi o interpretare abuzivă a clauzelor contractuale prin acordarea a 48% din sumele încasate de la beneficiar intimatei reclamante cu ignorarea centralizatorului – situaţie de lucrări la obiectivul „Alimentare cu apă comuna M.”, confirmat de reprezentantul beneficiarului, hotărârea recurată fiind astfel rezultatul greşitei aplicări a dispoziţiilor
art. 251 şi urm. C. com., precum şi al încălcării regulii executării efective a obligaţiilor reciproce într-un contract sinalagmatic şi a excepţiei non adimpleti con tradus.
Examinând, deci, recursul recurentei pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a constatat că acesta nu este fondat.
S-a reţinut în acest sens că în mod judicios instanţa de apel, cu o motivare amănunţită şi coerentă, a calificat acordul de asociere dintre părţi nu ca un contract sinalagmatic nenumit, cum pretinde recurenta, ci ca un contract de asociere în participaţiune, cum, de altfel, chiar recurenta a recunoscut iniţial prin concluziile depuse la Tribunalul Harghita, prin care-şi întemeiază susţinerile şi pe dispoziţiile art. 254 C. com. pe care le consideră incidente în cauză. Tot judicios a apreciat instanţa de apel că părţile într-o asociere în participaţiune, care poate viza doar o participaţiune în beneficiile şi pierderile unei operaţiuni comerciale (art. 251 C. com.) cum este cazul de speţă, nu sunt ţinute nici să aporteze bunuri în asociaţie, iar, dacă le aportează, aporturile nu sunt limitate de lege doar la bunuri corporale (art. 254 C. com.).
Corect a reţinut instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond şi fară a schimba temeiul juridic al acţiunii, că, potrivit voinţei libere a părţilor la asocierea în participaţiune, în contract s-a stabilit procentul de participare la beneficii şi pierderi, procent pe care recurenta pârâtă este obligată să-l respecte şi în temeiul art. 969-970 C. civ., contractul de asociere în litigiu reprezentând şi el o convenţie legal făcută de părţi.
Cum acţiunea introductivă de instanţă a fost întemeiată pe clauzele contractului de asociere dintre părţi, contract în care nu sunt precizate obligaţiile fiecărui participant şi nici nu sunt detaliate lucrările pe care fiecare asociat ar trebui să le execute, iar prin probele dosarului s-a dovedit că lucrările angajate faţă de beneficiar au fost executate în totalitate conform procesului-verbal de recepţie finală nr. 549/2004, ambii asociaţi participând la menţionata recepţie, precum şi că, beneficiarul achitând recurentei întreaga valoare a obiectivului executat, în îndeplinirea prevederilor contractului de asociere recurenta pârâtă este ţinută să achite intimatei reclamante un procent de 48% din suma încasată, astfel cum întemeiat a reţinut instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe.
Judicios a reţinut instanţa de apel şi că, în condiţiile neconcretizării în contractul de asociere a obligaţiilor reciproce ale asociaţilor, recurenta pârâtă nu poate opune intimatei reclamante excepţia de neexe-cutare a contractului raportându-se la o eventuală neexecutare de către reclamantă a obligaţiilor angajate faţă de beneficiar, obligaţii, de
altfel, executatc în totalitate conform procesul ui-verbal de recepţie finală menţionat.
Faţă de cele de mai sus s-a reţinut că decizia recurată este legală şi temeinică, fiind coerent şi riguros motivată, dată cu corecta apreciere a clauzelor contractului de asociere dedus judecăţii şi cu aplicarea, de asemenea, corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv ale art. 251-256 C. com. raportate la cele ale art. 969-970 C. civ., astfel că, facându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte a fost respins ca nefondat.
Pe cale de consecinţă şi solicitările formulate de recurenta pârâtă cu referire la dispoziţiile art. 311 C. proc. civ. şi ale art. 404“ C. proc. civ. au fost respinse.
