Potrivit art. 255 C. corn., clauza penală stipulată de părţi în contractul de asociere nu este nulă deoarece nu contravine scopului contractului şi dispoziţiilor art. 251-254 C. com., fiind de natură să determine executarea la scadenţă şi întocmai a obligaţiilor asumate.
(Secţia comercială, decizia nr. 1795 din 4 aprilie 2000)
– Extras –
Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa civilă nr. 116 din 10 februarie 1999, a admis, în parte, acţiunea şi pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 7.345.511 lei cu titlu de cotă de participaţiune pentru perioada mai-decembrie 1998 şi ianuarie 1999.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 1.523.439 lei.
Instanţa a reţinut că între părţi s-au încheiat contractele de asociere în participaţiune nr. 9073/ 853 şi nr. 9073/854 din 11 septembrie 1995 prin care reclamantul a pus la dispoziţie pârâtei loturi de teren pentru amplasare de chioşcuri, urmând ca pârâta să-i plătească o cotă-parte din profitul net.
Cum pentru perioada mai-decembrie 1998 şi ianuarie 1999 pârâta nu şi-a achitat obligaţia asumată a fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.345.511 lei cu titlu de cotă de participaţiune.
Totodată, tribunalul a apreciat că în mod greşit părţile au stipulat în contracte şi o clauză penală, deoarece aceasta nu este specifică convenţiei de asociere în participaţiune cum este reglementată de art. 251-252 C. com., contravenind scopului acesteia.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia nr. 561 din 17 iunie 1999, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
Reclamantul a declarat recurs susţinând că, printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale şi
contractuale aplicabile în cauză, instanţa de apel a apreciat ca fiind nulă clauza penală contractuală, deşi aceasta nu contravine scopului şi naturii convenţiei de asociere în participaţiune.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 255 C. com. „faţă de dispoziţiile articolelor precedente, convenţiile părţilor determină forma, întinderea şi condiţiile asociaţiunii” or, în cauza de faţă, părţile, de comun acord, au stipulat în contracte clauza penală în cazul în care nu se îndeplinesc obigaţiile asumate.
Această condiţiune a asocierii nu contravine scopului contractului, ci este de natură a determina executarea la scadenţă şi întocmai a obligaţiilor asumate.
Lipsind de eficienţă juridică clauza penală asupra căreia părţile au convenit, instanţele au interpretat greşit ari. 251 şi urm. C. com., hotărârile pronunţate fiind nelegale sub acest aspect.
Intimata-pârâtă care nu a achitat la scadenţă recurentei cota de participaţiune, este datoare să plătească penalităţi de întârziere, aşa cum s-a obligat prin contract.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite recursul reclamantului, va casa decizia instanţei de apel ca nelegală, va admite apelul formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei tribunalului pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului şi suma de 1.523.429 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei pronunţate de tribunal.