Contract de asociere în participaţiune. Excepţia de neexecutare. Condiţiile invocării ei


Excepţia de neexecutare a contractului, constând în neexecutarea obligaţiilor contractuale atât în privinţa finanţării producţiei, cât şi a asigurării acesteia la o societate de asigurări, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce priveşte obligaţia de finanţare. Tribunalul a reţinut că reclamanta a respectat obligaţia de a finanţa producţia pe fazele prevăzute în anexa 3 la contract, intitulată „Fluxul monetar”, potrivit căreia, până la prezentarea de cătrc pârâtă a raportului de însămânţare, avea obligaţia să asigure o finanţare în proporţie de 61% din suma totală de 351.005,09 dolari SUA. la care s-a obligat prin contract (ccea ce ar reprezenta cea.

215.000 dolari SUA). Or, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, reclamanta a asigurat în fapt o finanţare de 262.273,20 dolari SUA. reprezentând un procent de 14,1%, adică superior celui la care era obligată potrivit contractului.

Susţinerea pârâtei că reclamanta nu şi-a îndeplinit integral această obligaţie nu este întemeiată. Tot astfel, susţinerea că reclamanta nu a asigurat fondurile necesare la timp. atunci când au fost solicitatc. este de asemenea neîntemeiată, contractul prevăzând asigurarea progresivă a acestei finanţări, condiţionat de îndeplinirea prealabilă de către asociatul secundar a obligaţiilor de raportare care îi reveneau, obligaţii neîndeplinite însă de aceasta din urmă.

Astfel, în răspunsurile sale la interogatoriul reclamantei, pârâta a recunoscut că nu a întocmit şi prezentat reclamantei rapoarte lunare, până la 20 ale fiecărei luni. referitoare la starea culturii, că nu a prezentat reclamantei, până la 25 martie 2005. niciun raport de însămânţare sau rapoarte de estimare a producţiei şi că. potrivit contractului, până la primirea de către reclamantă a raportului de însămânţare, putea fi cheltuit numai un procent de 61% din valoarea finanţării prevăzute în contract. Dc asemenea, a recunoscut că. până la data de 25 martie 2005. reclamanta i-a asigurat o finanţare care reprezintă 74.72% din valoarea contractului.

Critica privind ncîndeplinirca de către reclamantă a obligaţiilor privind asigurarea producţiei la o societate de asigurări este neîntemeiată. Din probele dosarului rezultă că reclamanta. în calitate de proprietar al producţiei agricole care urma să fie realizată, a încheiat contract de cu societatea O. şi a plătit prima de asigurare convenită. Raportul de expertiză contabilă constată în acest sens că. la data de 26 ianuarie 2006, reclamanta a plătit societăţii de asigurări o primă aferentă contractului în cauză. în valoare de 315.023.798,43 lei vechi – sumă necontestată de pârâtă.

Tot astfel, cu privire la imputarea tăcută reclamantei că nu a făcut demersurile necesare pentru obţinerea despăgubirilor (sumei asigurate) pentru pierderile cantitative şi calitative cauzate recoltei de inundaţii. Tribunalul a constatat că reclamanta a depus la dosar înscrisuri care dovedesc că, dimpotrivă, a întreprins demersurile necesare la societatea O. pentru a obţine despăgubirile la care este îndreptăţită, potrivit poliţelor de asigurare, pentru pierderile cantitative şi calitative cauzate producţiei agricole la un număr de 20 asociaţi secundari (adresa nr. 656 din 1 noiembrie 2005), inclusiv celor aferente producţiei realizate de pârâtă. în această adresă, reclamanta arată că, deşi a semnalat la timp producerea riscului asigurat, O. nu a efectuat la timp, prin inspectorii săi, evaluarea pagubelor pe teren, pentru a constata nemijlocit daunele şi nivelul acestora.

întrucât O. nu a dat curs acestei solicitări, la data de 16 decembrie 2005 s-a încheiat un proces-verbal de conciliere între reprezentanţii reclamantei şi cei ai asigurătorului, care consemnează dezacordul părţilor, reclamanta solicitând despăgubiri estimate la suma de 738.057,38 dolari SUA. care. potrivit contractului, urmau să fie cesionate băncii externe finanţatoare A.B.S.A. (preluată de B.B.), în timp ce O. a oferit pentru pagubele înregistrate la recoltele tuturor celor 20 asociaţi secundari o sumă de 71.412.49 dolari SUA.

Tot astfel. în mod special, pentru pierderile cauzate de vremea nefavorabilă producţiei realizate de pârâta SC A.M., reclamanta a notificat societatea O. (scrisoarea nr. 363 din 18 iulie 2006) că urmează să iniţieze o procedură arbitrală în vederea obţinerii dezdăună-rilor potrivit celor 3 poliţe de asigurare încheiate pentru producţia care urma să fie realizată de pârâtă. Aceste înscrisuri demonstrează, contrar susţinerilor pârâtei, că reclamanta a făcut toate demersurile necesare pentru încasarea sumelor asigurate.

Independent de acest aspect. Tribunalul a considerat că obţinerea de către reclamantă a dezdăunării cuvenite potrivit poliţelor de asigurare nu poate avea. de principiu, consecinţa de a o exonera de răspunderea carc îi revenea pentru nelivrarea integrală a producţiei de grâu realizate în cadrul contractului.

în acest sens. Tribunalul a reţinut că prin răspunsul la interogatoriu pârâta nu a recunoscut că a recoltat o cantitate mai mare de grâu (3.153,33 tone metrice) şi că diferenţa

între această cantitate şi cantitatea livrată reclamantei (1.572 tone metrice) a fost livrată unor terţi. Or, raportul de expertiză a constatat că, potrivit evidenţelor contabile ale pârâtei, aceasta a livrat unor terţi – alte 2 societăţi – o cantitate de 1.539 tone metrice în valoare de 349.450.92 RON. deşi. potrivit contractului, şi această cantitate ar fi trebuit să fie livrată tot reclamantei.

în justificarea acestui comportament, de a nu fi livrat întreaga cantitate de grâu obţinută, pârâta a susţinut, pe de o parte, că a livrat atât cât a fost necesar, deoarece valoarea celor 1.552 tone metrice. împreună cu suma despăgubirilor care s-ar fi obţinut de reclamantă de la asigurător, ar fi condus la rambursarea integrală a finanţării pe care a primit-o de la reclamantă.

Tribunalul a considerat că această apărare nu este întemeiată, pârâta neputând justifica, legal, nccxecutarea unei obligaţii contractuale asumate faţă de reclamant, cu dreptul virtual al acesteia din urmă la obţin erai unei dezdăunări de la societatea de asigurare, potrivit contractului de asigurare la care pârâta nu este parte. Acest drept al reclamantei constituie obiectul unei dispute distincte şi despre al cănii stadiu pârâta nu şi-a formulat vreo apărare şi nici nu a depus la dosar vreo cerere sau probă edificatoare în acest sens.

Astfel fiind. Tribunalul arbitral a reţinut, contrar susţinerilor pârâtei, ca reclamanta i-a pus la dispoziţie o finanţare într-un procent mai mare decât acela la care era obligată potrivit contractului (74.72% în loc de 61%) şi că şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de asigurare a producţiei. Pc de altă parte. Tribunalul a reţinut, de asemenea, pe baza probelor din dosar, că pârâta este partea căreia i se poate imputa nccxecutarea culpabilă a unor obligaţii contractuale esenţiale privitoare la transmiterea către reclamantă a rapoartelor prevăzute in contract (de însămânţare, de progres ctc.), care condiţionau procesul de finanţare, precum şi acela de livrare integrală către reclamantă a producţiei agricole obţinute care, independent de calitatea acesteia, era proprietatea asociatului principal, adică a reclamantei.

In raport de aceste reţineri şi ţinând totodată seama de faptul că, principial, excepţia de neexecutare a contractului nu poate fi invocată de o parte contractantă care se dovedeşte ca fiind culpabilă de nccxecutarea principalelor obligaţii contractuale. Tribunalul arbitral a înlăturat ca neîntemeiată excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 367.573,31 RON, stabilită de expert ca fiind datorată reclamantei.

Sentinţa arbitrală nr. 106 din 21 mai 2007