Cum nici una dintre părţi nu a denunţat contractul de asociere până la intrarea sa în vigoare, acesta se consideră perfectat (potrivit voinţei părţilor) şi urmează să-şi producă efectele.
(Secţia comercială, decizia nr. 251/5.02.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 9.510, pronunţată la data de 16.09.1997, de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. „R”-S.A. împotriva pârâtei S.C. „E” – S.A., ca neîntemeiată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a pune la dispoziţia reclamantei spaţiile situate la parterul şi etajul 6 al imobilului din Bucureşti, Str. Vasile Lascăr, pentru care, în îndeplinirea propriei obligaţii stipulate contractual, reclamanta a achitat, în avans, suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuielile pe care s-a angajat să le suporte, privind funcţionarea şi întreţinerea menţionatelor spaţii, neîndeplinirea prevederii din finalul contractului de asociere, în sensul negocierilor dintre reclamantă şi o altă societate, S.C. „R.X.” S.A., înaintea expirării termenului de la care intra în vigoare sus-arătatul contract de asociere, neavând relevanţă pentru valabilitatea acestui contract, pentru drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor contractante.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond a ignorat faptul că părţile au încheiat un contract de asociere, sub condiţia suspensivă a perfectării unei alte asocieri între reclamantă şi o firmă străină, care urma să se numească „R.X.”, şi să se subroge în drepturile şi obligaţiile reclamantei din contractul de asociere încheiat cu pârâta, condiţie acceptată de pârâta intimată şi nerealizată, astfel că acesta avea obligaţia restituirii avansului de 5.000.000 lei, şi că nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind penalităţile pentru întârziere în decontare.
Examinând motivele invocate, în raport de probele administrate, tribunalul apreciază ca fiind nefondat apelul de faţă.
Astfel, probele cauzei relevă că părţile au încheiat, la data de 30.06.1993, contractul de asociere nr. 491, care a intrat în vigoare în termen de 45 de zile de la data semnării sale. Cum nici una dintre părţile contractante nu a denunţat contractul menţionat în termen de 45 de zile de la data semnării sale, acesta se consideră „perfecţionat”, or, suma în litigiu, plătită pârâtei în avans de către reclamantă, în contul obligaţiilor sale contractuale, se putea returna de către pârâtă în 15 zile, doar în cazul în care acest contract nu se „perfecţiona”. Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea apelantei, în sensul că nefinalizarea negocierilor dintre aceasta şi S.C. „R.X.”-S.A., stipulate prin paragraful 11 al art. VIII din menţionatul contract, ar fi de natură a înlătura valabilitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât aceste negocieri ar fi trebuit finalizate înaintea expirării termenului de 45 de zile, socotit de la data semnării contractului, cum expres se stipula în sus arătatul paragraf.
în ce priveşte faptul că instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind penalităţile, este de observat că reclamanta, prin petiţia depusă la dosar, intitulată „Concluzii”, şi-a reconsiderat pretenţiile iniţiale, solicitând instanţei doar obligarea pârâtei „la plata sumei avansate şi a cheltuielilor de judecată”, aşa încât, în mod corect, având în vedere această restrângere a pretenţiilor, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii iniţiale de obligare a pârâtei la plata penalităţilor pentru întârziere în decontare.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge, ca nefondat, prezentul apel.
