Este nelegală dispoziţia primarului de sector prin care s-a considerat reziliat contractul de asociere dintre CGMB şi SC “X” cu depăşirea atribuţiilor legale şi cu încălcarea dispoziţiilor din Codul civil privind regimul convenţiilor.
Prin cererea de recurs formulată de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti, la data de 27.01.1999, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ, s-a declarat recurs împotriva sentinţei civile 511/17.12.1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ în dosar nr. 407/1998, solicitându-se casarea sentinţei instanţei de fond pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie arătate în motivarea recursului şi pe fond admiterea acţiunii reclamantului-recurent, Prefectul Municipiului Bucureşti.
Recursul nu a fost timbrat fiscal-judiciar, întrucât acţiunea ce a format obiectul dosarului de fond este scutită de taxa de timbru fiscal-judiciar, conform prevederilor art. 111, Legea nr. 69/1991 rep. 1996 şi normelor în materie de taxă de timbru fiscal-judiciar.
Prin sentinţa civilă 511/17.12.1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia Contencios Administrativ în dosar 407/1998, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de Prefectul Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Primarul sectorului 2 Bucureşti, cu privire la Dispoziţia nr. 719/22.10.1998 emisă de pârât.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond, analizând actele depuse la dosarul cauzei, a reţinut că, în fapt pârâtul Primarul sectorului 2, a emis dispoziţia nr. 719/1998 prin care, pe data acesteia, s-a considerat reziliat contractul de asociere nr. P/3/1995 încheiat între CLMB şi SC “X”, privind reconstrucţia, modernizarea şi exploatarea Complexului Agroalimentar Piaţa Floreasca, în suprafaţă de 470 mp situat în Bucureşti, str. Aghireş nr. 7, sector 2, întrucât prin HCGMB nr. 133/1996 şi nr. 125/1997, prin delegare de atribuţii, a fost obligat să organizeze activitatea de amenajare şi modernizare a pieţelor situate pe raza sectorului 2, stabilindu-se totodată şi responsabilitatea consiliilor locale de sector, respectiv a primarului de sector, pentru administrarea domeniului public, HCGMB 133/1996 şi 125/1997 îndeplinind condiţiile unui mandat tacit, primarii de sector îndeplinind atribuţiile acestuia, instanţa de fond constatând totodată că pârâtul Primarul sector 2, a respectat şi celelalte clauze ale contractului, apreciind astfel că Dispoziţia nr. 719/ 22.10.1998 emisă de pârât, este legală.
Recurentul-reclamant a criticat sentinţa instanţei de fond, prin care a fost menţinută ca legală Dispziţia nr. 719/8.07.1998 emisă de pârâtul Primarul sectorului 2, actul administrativ dedus judecăţii, prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. P/3/1995 încheiat între CLMB şi SC “X”, arătând că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că pârâtul – Primarul sectorului 2 – era îndreptăţit să dispună rezilierea respectivului contract, la încheierea căruia nu a participat în calitate de parte-contractantă, prin aceasta încălcându-se prevederile art. 969 şi 973 cod civil, potrivit cărora, convenţiile produc efecte doar între părţile contractante, clauzele contractuale având putere de lege faţă de acestea, menţionându-se în acest sens, chiar prevederile contractului, art. 13 şi art. 15.
S-a mai arătat că, instanţa de fond a reţinut că HCLMB 133/1996 şi 125/ 1997 – invocate de pârât în preambulul actului dedus judecăţii că suport al delegării de atribuţii de CLMB către Consiliul local al sectorului 2, îndeplinesc condiţiile unui mandat tacit, prin care primarii sectoarelor îndeplinesc atribuţiile Primarului General al Municipiului Bucureşti – pentru şi în numele acestuia, faţă de prevederile art. 1 din HCLMB 133/1996, recurentul invocând în sensul susţinerilor sale prevederile art. 77 al. 1, Legea 69/1991, rep. 1996 şi art. 20 al. 2 lit. g din acelaşi act normativ.
în ceea ce privesc prevederile art. 6 şi 7 din HCLMB 125/1997 invocate de intimatul-pârât, recurentul a arătat că ar fi trebuit să se fi avut în vedere şi art. 1 din respectivul act coroborat cu art 5 şi 9 conform cărora, primarii sectoarelor vor încheia contracte de asociere cu câştigătorii licitaţiilor, iar în ceea ce privesc contractele de asociere încheiate până la data intrării în vigoare a HCLMB nr. 125/1997, acestea rămân valabile pe perioada pentru care au fost încheiate, situaţie care ar fi trebuit să fi fost avută în vedere, respectiv, avându-se în vedere data încheierii contractului de asociere P/3/ 1995, că acesta produce efecte doar între părţile contractante care sunt CLMB şi SC “X”.
Recurentul a mai arătat că, la dosarul cauzei s-a depus adresa CLMB către Administraţia Pieţelor sector 2, în care s-a transmis acesteia, la data de 30.03.1995, contractul de asociere nr. P/3/1995, cu solicitarea de a se proceda la preluarea complexului alimentar către adjudecătorul licitatiei, procesul verbal fiind întocmit la 11.07.1995 cu menţiunea că predarea se face de către CGMB şi Administraţia Pieţelor sector 2, din acestea nerezultând vreo delegare, de către CGMB, a drepturilor şi obligaţiilor sale – asumate prin contract, către Consiliul local sector 2, al cărui serviciu public e Administraţia Pieţelor sector 2.
Intimatul-pârât, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, invocând în susţinerile sale prevederile HCLMB 125/1997 art. 6, 7 şi 9, cât şi HCLMB 133/1996, precum şi prevederile Legii nr. 69/1991, rep. 1996, arătând că prin delegare de atribuţii, primarul sectorului 2 a fost obligat să organizeze amenajarea şi modernizarea pieţelor existente pe raza sectorului, iar Administraţia Pieţelor sector 2, având statut de serviciu public descentralzat al Consiliului local sector 2, este specializat şi numai prin acest serviciu se pot aduce la îndeplinire HCLMB 133/1996 şi 125/1997. în ceea ce priveşte contractul P/3/1995, s-a arătat că acesta nu a produs efecte, iar faţă de chiar prevederile contractului, art. 4, respectiv art. 1 al. 3, Primarul sectorului 2, prin actul dedus judecăţii, a constatat de fapt rezilierea respectivului contract, fără a fi parte contractantă.
Curtea în baza art. 304/1 c. pr. civ., analizând actele de la dosarul cauzei, susţinerile părţilor, sentinţa criticată şi motivele de casare, invocate de recurent, urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
– Contractul de asociere nr. P/3/1995 – CLMB nr. 2/24.03.1995 (fila 8 de fond), menţionează ca părţi contractante CLMB şi SC “X”, obiectul contractului fiind arătat la art. 1, durata contractului la art. 4, iar la art. 7 se menţionează condiţiile în care poate fi reziliat, iar în art. 13 al. 3 se menţionează că, pentru motivele arătate, contractul va fi reziliat din dispoziţia primarului General al Municipiului Bucureşti, şi în cadrul “dispoziţii finale” se menţionează că în cazul în care una din părţi nu-şi exercită în mod corespunzător obligaţiile asumate, cealaltă parte îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul …, situaţie în care, faţă de faptul că nu s-au încheiat aceste acte adiţionale la contract, iar acesta prevede expres atât părţile contractante, printre care nu se regăseşte pârâtul, cât şi obligaţiile şi drepturile acestora, faţă de prevederile art. 969 şi 973 cod civil, convenţiile/contractul în cauză, producând efecte doar între părţile contractante, rezilierea contractului nu se putea face decât în condiţiile prevăzute de acesta, respectiv de Primarul General al Municipiului Bucureşti prin dispoziţie.
Din conţinutul HCGMB 125/10.07.1997 (fila 21, 22 de fond) cât şi al HCGMB nr. 133/12.09.1996 (fila 25, 26 de fond) nu rezultă vreo delegare de drepturi şi obligaţii, de către CGMB către Consiliul local sector 2, cu privire la contractul în cauză, ci doar prevederea expresă că în ceea ce privesc contractele de asociere încheiate până la data intrării în vigoare a respectivei HCGMB 125/1997, acestea rămân valabile pe durata pentru care au fost încheiate (art. 9), la fel cum, nu rezultă nici din vreun alt act de la dosarul cauzei (proces-verbal 899/24.03.1995), vreo modificare a părţilor contractante, şi deci, nu se poate aprecia că respectivele hotărâri îndeplinesc condiţiile unui mandat tacit în sensul art. 1533 cod civil, către pârâtă, în cazul dat, părţile fiind autorităţi ale administraţiei publice locale, mandatul trebuind să fie expres şi special, faţă de regula generală stabilită în materie de convenţia părţilor prin reglementările art. 969 şi 973.
Prin urmare, în sensul prevederilor art. 394/1 c. pr. civ., fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 c. pr. civ., Curtea a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 511/17.12.1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ în dosar 407/1998 şi, în baza prevederilor art. 312 al. 3 c. pr. civ., reţinând cauza spre rejudecare, pe fond, în baza prevederilor art. 11, Legea 29/1990, a admis acţiunea reclamantului, Prefectul Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Primarul sector 2 şi a anulat ca nelegală Dispoziţia nr. 719/8.07.1998 emisă de pârât. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 43/1999)
