Este adevărat că prin aval se poate garanta plata unei sume de bani, în speţă asupra unor bilete la ordin, dar, în afara contractelor de cauţiune, reclamanta nu a depus acte din conţinutul cărora să rezulte că, în adevăr, are calitatea de avalist şi că şi-a îndeplinit obligaţiile derivând din această calitate, pentru a justifica plata comisionului, situaţie în care acţiunea sa se va respinge, ca nefondată.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 1.604/15.04.1997)
Prin acţiunea înregistrată sub sub nr. 1.422 din 23.02.1997, reclamanta F.RR II Moldova a chemat în judecată pârâta S.C. „T.E.” – S.R.L., solicitând ca, în baza sentinţei ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 123.247.500 lei, reprezentând contravaloare comision şi penalităţi de întârzire, cu cheltuieli de judecată.
în fapt, potrivit art. 2 din contractele de cauţiune, anexate la cererea de chemare în judecată, F.P.R II Moldova a acordat S.C. „T.E.” – S.R.L. aval asupra a 3 bilete la ordin emise de BANCOREX – S.A., în valoare de 300.000 USD, 325.000 USD şi 400.000 USD.
în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 12-13 din acele contracte, pârâta s-a obligat să achite în lei un comision calculat asupra valorii nominale a avalului, emis după cum urmează:
– conform contractului nr. 25/15.05.1995, 2% pe an, aceasta însemnând 17.478.000 lei, în funcţie de cursul dolarului la data scadenţei (6.06.1995);
– conform contractului nr. 63/02.07.1995, 3% pe an, aceasta însemnând 19.509.750 lei, la cursul de la data scadenţei (22.07.1995);
– conform contractului nr. 64/28.07.1995, 3% pe an, aceasta însemnând 24.636.000 lei, la cursul de la data scadenţei (21.08.1995).
De asemenea, pârâta s-a obligat să achite penalităţi în cuantum de 0,4% pe zi de întârziere, în situaţia nevirării în termen a comisionului datorat.
Deoarece, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, s-au calculat penalităţile până la data de 31.12.1996, în sumă de 17.478.000 lei pentru contractul nr. 25/15.05.1995,19.509.000 lei pentru contractul nr. 63/02.07.1995 şi 24.636.000 lei pentru contractul nr. 64/28.07.1995.
Pârâta a fost pusă în întârziere, cu toate că scadenţa era fixată prin contract, şi declarată în incapacitate de plată, conform adreselor din anexă.
în drept, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 76/1992, iar în susţinerea cererii se depun înscrisuri, respectiv contractele de cauţiune, notificarea incapacităţii de plată şi dovada achitării taxei de timbru.
Pârâta, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanţă şi nu şi-a formulat probe în apărare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, prin probele administrate, reclamanta nu a fost în măsură să formeze convingerea tribunalului de temeinicia pretenţiilor sale. Astfel, este adevărat că prin aval se poate garanta plata unei sume de bani, în speţă asupra unor bilete la ordin, dar, în afara contractelor de cauţiune, reclamanta nu a depus acte din conţinutul cărora să rezulte că, în adevăr, are calitatea de avalist şi că şi-a îndeplinit obligaţiile derivând din această calitate, pentru a justifica plata comisionului stabilit prin contractele de cauţiune.
De asemenea, nu justifică nici cuantumul sumelor solicitate în condiţiile art. 4 penultimul aliniat din aceste contracte.
Faţă de cele arătate, acţiunea urmează a se respinge.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
