Principala obligaţie a comisionarului este aceea de a executa mandatul încredinţat în limitele împuternicirii, efectele actelor încheiate cu depăşirea acesteia, fiind prevăzute de art. 948 C. civ.
Prin acţiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, reclamanta S.C. “M.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “C.” – S.R.L. solicitând a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 185.260 DM şi 22.433.532 lei, preţ produse livrate şi dobânzi legale, preţ pentru mostre livrate, taxe vamale şi daune constând în penalităţile de întârziere la care a fost obligată reclamanta.
Prin sentinţa nr. 4438/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 163.129 DM, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, 12.432.164 lei, reprezentând contravaloare mostre livrate, 10.001.368 lei, dobânzi comerciale; totodată, au fost respinse, ca nefondate, celelalte capete de cerere, obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22.752.220 lei, taxă judiciară de timbru, 50.000 lei, timbru judiciar şi 10.010.000 lei cheltuieli de transport.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a calificat raporturile contractuale ca izvorând dintr-un contract de vânzare-cumpărare. Aşa cum a rezultat din corespondenţa părţilor, acestea au încheiat un contract de comision în condiţiile art. 405 C. com. Contractul de comision este un contract prin care partea numită comisionar se obligă în temeiul mandatului dat de comitent să încheie anumite acte de comerţ în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii numite comision. Contractul de comision este valabil încheiat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ. şi fiind un contract consensual este suficient simplul acord de voinţă al părţilor.
Principala obligaţie a comisionarului este aceea de a executa mandatul încredinţat, în limitele împuternicirii. Codul comercial stabileşte efectele actelor încheiate cu depăşirea acesteia în art. 948 C. civ. Intimata nu se poate prevala de aceste dispoziţii, întrucât livrarea s-a efectuat în temeiul comenzilor “T.M.T.”, comunicate intimatei de către apelantă, comenzi ce au fost acceptate de intimată în condiţiile de calitate şi livrare impuse. La data de 07.12.1994, beneficiarul a comunicat condiţiile de cumpărare, condiţii acceptate de furnizor, care prevedeau că, în situaţia în care marfa nu corespunde mostrelor prezentate, descrierii sau are alte deficienţe, beneficiarul poate să treacă la corectarea acestora pe cheltuiala furnizorului; că furnizorul trebuie să plătească toate cheltuielile rezultate ca urmare a livrării unor produse cu deficienţe.
S-a stipulat ca, în situaţia livrării unor produse necorespunzătoare calitativ, beneficiarul să poată pretinde fie înlocuirea acestora, fie reducerea preţului de cumpărare. Astfel, reducerea preţului solicitat s-a înscris în limitele mandatului, întrucât intimata, acceptând condiţiile de livrare, a acceptat şi sancţiunea sus menţionată. în ceea ce priveşte mărfurile deţinute de apelantă, a căror contravaloare este solicitată de către reclamantă, se reţine că art. 387 C. com. consacră o garanţie specială pentru comisionar. Plata sumelor datorate cu titlu de comision pentru cheltuielile făcute, pentru despăgubirile ce i se cuvin ca urmare a prejudiciilor cauzate de comitent este garantată cu privilegiul special exercitat asupra bunurilor comitentului, ce se află la dispoziţia sa, în magazine sau în depozite publice.
Prin urmare, bunurile livrate nu sunt deţinute cu titlu de proprietate, aşa cum s-a afirmat în cererea introductivă şi în cea precizatoare, ci se află în posesia apelantei în temeiul articolului sus amintit.
Constatarea deficienţelor s-a făcut la sediul “T.” Germania, prin verificarea mărfurilor livrate, în prezenţa delegaţiei de tehnicieni a societăţii reclamante, în aceste condiţii, reclamaţiile calitative suni opozabile intimatei care, deşi a primit obiecţiuni la fiecare lot livrat, nu a luat nici o măsură pentru remedierea deficienţelor. De aceea, refuzul apelantei de a achita facturile emise pentru marfa necorespunzătoare calitativ apare ca deplin justificat. Intimata a precizat, în cererile depuse, că situaţia grea financiară în care se află societatea se datorează exclusiv raporturilor comerciale cu apelanta, omiţând să precizeze că aceasta a achitat în cursul anului 1996 suma de 571.719 DM, fiind refuzată la piaţă suma de 163.129 D.M. pentru produse calitativ inferioare că din culpa exclusivă a intimatei, apelanta a fost acţionată în judecată de către partenerul străin pentru suma de 257.829,00 DM plus dobânzi de 5%. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 1149/2000)
