Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune contra comitentului.
Prin sentinţa nr. 918/2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca nefondată, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca nefondată, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “C.R.” – S.R.L. împotriva pârâtei S.C. “N.” – S.A. Bucureşti şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 351.715,36 USD, reprezentând 13.807,36 USD taxe, conform facturii nr. HC03EILS, 280.000 USD penalităţi rezultate din raporturile contractuale cu “LEC” LTD. 97.407,98 USD, reprezentând contravaloare bunuri deteriorate, conform facturii HC07EISM şi 10.500 USD penalizări rezultate din raporturile contractuale cu “M.E.I.S. & S.G.” Co.; a fost obligată pârâta la 90.250.000 lei cheltuieli de judecată; s-a fixat termen pentru judecarea cererii de chemare în garanţie.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. “N.” – S.A. Bucureşti, criticând-o sub următoarele aspecte:
în cuvântul său pe excepţii şi pe fond, reclamanta şi-a schimbat temeiul legal al cererii, care fusese art. 425 şi 413 – 441 C. com., despăgubirile solicitate decurgând din neexecutarea contractului de transport, în art. 406 C. com., despăgubirile solicitate decurgând dintr-un contract de comision.
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. “N.” – S.A., se arată că agentul acţionează ca mandatar, în numele şi pe contul principalului şi în această calitate nu răspunde în nume propriu şi în consecinţă nu se legitimează procesual în această cauză.
Deşi reclamanta nu a făcut nici o dovadă a calităţii de comisionar al S.C. “N.” – S.A., faţă de comitentul “C.R.” – S.R.L., instanţa invocând ca temei legal art. 406 C. com. a respins şi excepţia de prescriere a dreptului reclamantei la acţiune.
Textul art. 956 C. com. se referă la acţiunile contra cărăuşilor, derivând dintr-un contract de transport. Se cere, pe de o parte, ca acţiunea să fie introdusă împotriva cărăuşului, iar, pe de altă parte, să derive dintr-un contract de transport.
Pe fondul cauzei, despăgubirile pretinse de reclamantă, ca urmare a neexecutării obligaţiei decurgând, fie din contractul de transport, fie din contractul de comision, sunt deopotrivă nefondate, din probele administrate de aceasta nu rezultă culpa S.C. “N.” – S.A. nici în nume propriu şi nici în calitate de agent al cărăuşului.
Apelul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Cadrul procesual este stabilit de reclamată, iar acesta a fost lămurit ca urmare a depunerii de acte chiar de către pârâtă.
Ca urmare, schimbarea temeiului de drept apare ca firească în această situaţie.
S.C. “N.” – S.A. a încheiat în nume propriu cu intimata convenţia invocată.
Din nici un act încheiat între părţi nu rezultă că pârâta-apelantă ar fi fost mandatara altei firme, că ar fi încheiat convenţia cu intimata pentru o terţă persoană şi în numele acesteia.
în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, potrivit temeiului de drept invocat, termenul general de prescripţie este cel aplicabil contractelor de comision, astfel că acţiunea a fost introdusă în termen.
Potrivit contractului de comision încheiat cu apelanta-pârâtă, aceasta răspunde ca şi proprietarul mărfii, potrivit art. 406 C. com.
Faţă de probele administrate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 1073 C. civ., în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata debitului.
Faţă de toate aceste considerente, criticile aduse sentinţei apelate sunt neîntemeiate şi potrivit dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., apelul a fost respins, ca nefondat. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)