C. civ., art. 970 alin. (2). art. 977
La data de 6 octombrie 2008 s-a încheiat între părţi un contract de consultanţă, prin care pârâta şi-a asumat mai multe obligaţii, printre care şi obligaţia de a-i prezenta reclamantului oferte de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii, aptitudinilor şi intereselor sale (art. V lit. a) din contract], precum şi obligaţia de a asigura un contract individual de muncă în limba română [art. V lit. f) din contract].
Pârâta nu şi-a îndeplinit culpabil aceste obligaţii legale. Astfel, pârâta nu şi-a executat obligaţia de a-i prezenta reclamantului o ofertă de muncă în concordanţă cu pregătiră», aptitudinile şi interesele reclamantului, întrucât, deşi locul de muncă prezentat şi acceptat de reclamant presupunea un post de şofer categoria B. în realitate oferta presupunea un post de îngrijitor de cai, fiind necesare aptitudini şi experienţă în domeniul îngrijirii cailor, experienţă pentru care pârâta nu avea niciun motiv serios să creadă că ar fi deţinută de reclamant, situaţie în care Tribunalul arbitral a ţinut seama de calitatea de comerciant profesionist a pârâtei în aprecierea răspunderii părţilor contractului, care de altfel a fost aceea care a propus contractul, aplicându-se regula de interpretare „/’/; dubio contra preferentem’
Tot astfel, pârâta nu şi-a executat nici obligaţia de a asigura întocmirea unui exemplar al contractului de muncă în limba română.
Tribunalul arbitral. în temeiul art. 977 C. civ.. a calificat contractul intitulat de părţi de consultanţă ca fiind un contract de mediere, încheiat în temeiul Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate şi a Normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 384/2001.
in acelaşi timp, folosind şi dispoziţiile dreptului comun. art. 970 alin. (2) C. civ., convenţiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele. dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”, cât şi ale legii speciale. Legea nr. 156/2000, rezultă evident că. pc lângă obligaţiile prevăzute în contract, trebuie respectate şi obligaţiile legale. Astfel, conform dispoziţiilor Legii nr. 156/2000. pârâta avea obligaţia de a asigura o ofertă fermă de muncă, de a include în contractul individual de muncă toate elementele prevăzute de art. 9 alin. (I) lit. c)-r) din Legea nr. 156^2000. precum şi de a asigura încheierea contractului individual de muncă şi în limba română.
în aceste condiţii, intervenind de drept rezilierea contractului, care îşi are temeiul în art. 6.1 din contract, obligaţia deja executată de către reclamant urmează a fi restituită. Faţă de această situaţie, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision.
Sentinţa arbitrală nr. 165 din 7 iulie 2009
