Reclamanta B.A.T. (România) Trading SRL (în continuare menţionată B.A.T.) şi pârâta P. SRL (anterior denumită F.P. SRL) au închciat contractul nr. 851 XX TR Consu-mer MKt din 1 aprilie 2005, pe carc apoi l-au modificat şi precizat prin actul adiţional nr. 51 din 1 martie 2006.
Prin eontract părţile au convenit să coopereze pentru realizarea scopurilor lor comerciale, întrucât reclamanta produce şi vinde ţigarete, iar pârâta deţine un local (cafenea) în oraşul T., unde aceste produse din tutun pot 11 expuse şi vândute în mod continuu şi eficient.
în acest scop, reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei materiale de publicitate a mărcilor sale de ţigarete (raft pentru ţigarete, semn luminos Kdot, display LCD) şi prin contract pârâta s-a obligat ca acestc materiale să fie singurele expuse în local, să permită ca B.A.T. să organizeze în local acţiuni promoţionale, să comercializeze mărcile de ţigarete ale reclamantei, asigurându-se că acestea vor fi permanent disponibile în local, să permită accesul în local al reprezentanţilor B.A.T. pentru a verifica starea materialelor de publicitate şi situaţia stocului de ţigarete.
Părţile au convenit ca B.A.T. să plătească pârâtei pentru închirierea spaţiului de expunere a ţigaretelor sale pe intervalul I aprilie 2005 – 31 decembrie 2007 o chirie, şi anume 1.700 dolari SUA, plătibili în aprilie 2005; 2.800 dolari SUA, plătibili în martie
2006; 2.000 dolari SUA, plătibili în februarie 2007, şi 1.000 dolari SUA, plâtibili în septembrie 2007, toate sumele excluzând TVA.
După încheierea contractului (I aprilie 2005), relaţiile dintre părţi au fost bune şi derularea contractului a fost corespunzătoare, astfel că. la I martie 2006. au încheiat şi un act adiţional prin care au stabilit tranşele de chirie pentru spaţiul de expunere până la 31 decembrie 2007 şi condiţiile de plată, condiţiile de reziliere, dauncle-interese etc., iar pârâta nu contestă că a primit de la B.A.T. tranşele de chirie din aprilie 2005 şi martie 2006 şi. cu o serie de facturi depuse la dosar, a demonstrat că în perioada ianuarie -februarie 2007 a achiziţionat de la B.A.T. ţigarete din producţia acesteia. Este cert însă că relaţiile dintre părţi s-au deteriorat începând din februarie – martie 2007. de când P. a intrat în relaţii contractuale cu firma P.M., concurenta reclamantei pe piaţa produselor de tutun.
Sc poate reţine că însăşi pârâta a considerat că a rupt relaţiile contractuale cu B.A.T., deoarece pentru tranşa de chirie de 2.000 dolari SUA, scadentă până la sfârşitul lunii februarie 2007, şi pentru tranşa de 1.000 dolari SUA. scadentă în septembrie 2007. nu a emis facturi, aşa cum era obligatoriu conform contractului şi a actului adiţional. Susţinerea pârâtei, că ar fi emis acele facturi, dar salariaţii reclamantei nu s-au prezentat să le ridiec, deşi au fost contactaţi telefonic, şi că B.A.T. putea să consemneze sumele, nu a putut fi primită, nu numai pentru că nu este dovedită, ci şi pentru că nu există nicio obligaţie legală sau contractuală pentru reclamantă să se prezinte prin delegaţi la pârâtă pentru a primi facturile rcspectivc ori să consemneze sumele conform art. 586 şi urm. C. proc. civ., atâta timp cât ele nu erau exigibile decât la emiterea facturii.
în acest context, delegaţii reclamantei s-au deplasat la localul pârâtei la 14 mai 2007, au făcut fotografii şi au întocmit un proces-verbal de constatare, în care au menţionat că în momentul vizitei lor la local nu erau expuse materialele de publicitate B.A.T. şi nici la vânzare ţigarete ale acestei firme, ci numai materiale şi ţigarete ale firmei concurente P.M.
Urmare a acestor constatări, reclamanta B.A.T. a trimis pârâtei P. SRL o primă notificare in iunie 2007, în care îi solicită să respecte în totalitate obligaţiile contractuale, şi o a doua notificare, la 20 decembrie 2007, în care îi face cunoscută rezilierea contractului conform art. 3.2 lit. i) şi art. 3.2 alin. (2) şi îi solicită plata daunelor-interesc în echivalent cu 15.000 dolari SUA.
La aceste notificări pârâta nu a dat niciun răspuns, iar la solicitarea B.A.T. de a se întâlni la 18 februarie 2008 pentru o rezolvare amiabilă nu a trimis un delegat.
Conform anexelor contractului şi actului adiţional, pârâta a primit de la B.A.T. materiale publicitare, iar organizarea de activităţi promoţionale nu era o obligaţie a
B.A.T., ci prevăzută în contract ca o posibilitate acordată acesteia.
în consecinţă. Tribunalul arbitral a reţinut că acţiunea este întemeiată şi, ca urmare, conform art. 3.2 lit. i) şi art. 3.2 alin. (2), a constatat rezilierea contractului modificat prin actul adiţional, cu obligaţia pârâtei de a plăti reclamantei suma de 37.050 lei, ce reprezintă echivalentul a 15.000 dolari SUA, cu titlu de daune-interese, plus 522,50 lei dobânda legală calculată de la primirea notificării. 20 decembrie 2007 la 27 februarie 2008. când s-a înregistrat acţiunea de chemare în judecată, calcul necontestat de pârâtă.
Sentinţa arbitrală nr. 206 din 29 octombrie 2008
