1. Specificul creanţei care îşi are izvorul într-un contract de credit constă şi în aceea că dobânda calculată la creditul acordat constituie o creanţă distinctă – preţul fondurilor băneşti acordate cu titlu de împrumut debitorului, aceste fonduri fiind privite ca o marfă în obiectul specific al activităţii băncii. Creanţa băncii are astfel două componente : tranşele de rambursare a creditului şi dobânda aferentă sumei împrumutate. Această dobândă se calculează pe unităţi de timp şi se raportează la termenele de rambursare, astfel încât dobânda curge de la data acordării creditului şi până la epuizarea obligaţiei de rambursare. Distinct de plata dobânzii se calculează majorările de întârziere atât la tranşa de credit nerambursată la scadenţă cât şi la dobânda aferentă tranşei nerambursate.
2. Şi creanţei băncii izvorâtă din contractul de credit îi sunt aplicabile regulile Codului civil, art. 1111 privind imputaţia plăţii.
Conform acestei norme legale debitorul unei datorii, pentru care se plăteşte dobândă, nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferinţă asupra renditei sau a dobânzii. Plata parţială făcută pe capital şi dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii.
3. Cuantumul creanţei nu a fost îngheţat prin sentinţa care constituie titlu executoriu în favoarea creditorului, deoarece clauzele contractului bancar de credit prevăd curgerea dobânzilor şi majorărilor de întârziere până la plata integrală. în consecinţă banca şi-a exercitat un drept ocrotit de lege atunci când a continuat să contabilizeze dobânzile şi majorările de întârziere, până la completa achitare a datoriei de către debitor, atât în privinţa tranşelor de rambursare a creditului cât şi în privinţa dobânzii bancare. Totodată, banca a procedat corect imputând plăţile parţiale efectuate pe parcursul procedurii de silită cu prioritate asupra dobânzilor şi numai după stingerea datoriei cu titlu de dobânzi s-au imputat plăţile efectuate asupra tranşelor de rambursare a creditului. Este firesc ca tranşele nestinse din creanţa reprezentând creditul acordat să fie producătoare de noi dobânzi, în virtutea clauzelor contractului de credit bancar.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2133 din 2 decembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr.132 din 1 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. 12/2000, la cererea creditorului S.C. Banc Post S.A. Sucursala Bistriţa contra pârâţilor s-a încuviinţat vânzarea la licitaţie publică a imobilelor proprietatea pârâţilor persoane fizice, menţionate în dispozitiv pentru plata datoriei pârâtei persoană juridică faţă de reclamantă.
în dosar nr. 302/2003 al Judecătoriei Bistriţa, judecătoresc a cerut încuviinţarea executării silite în numele creditorului S.C. Banc Post S.A. contra averii celor patru persoane fizice. Cererea a fost încuviinţată prin încheierea civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2003.
Apelul declarat de persoanele fizice menţionate mai sus împotriva acestei încheieri a Judecătoriei Bistriţa a fost respins ca
nefondat prin decizia civilă nr. 227/A/2003 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Tribunalul a reţinut că apelanţii susţin stingerea datoriei prin plată. Obligarea debitorului – persoană juridică la plata sumei datorate creditorului s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 21/1999 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, cuantumul obligaţiei, de 54.259.335 lei credit şi dobânzi aferente fiind achitat, după cum rezultă din ordinele de plată existente în dosarul nr. 280/1999 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Creditul bancar acordat de Banc Post SA Bistriţa-Năsăud prin contractul nr.204(yi997 debitorului S.C. Ascendent Internaţional S.R.L. Şieu Odorhei a fost garantat de cei patru apelanţi cu imobilele proprietate personală. Ulterior, debitorul – persoană juridică nu şi-a îndeplinit obligaţia de rambursare iar creditorul a pornit executarea silită în dosarul execuţional nr. 280/1999. Pe parcursul urmăririi silite s-au încasat sume de la debitor astfel încât judecătorul-delegat a constatat încheierea ultimului act de executare la 26 mai 2000. în realitate creanţa nu a fost stinsă în întregime pentru că nu toate dobânzile acumulate între 4 noiembrie 1999 şi data încheierii judecătorului-delegat au fost plătite. Sumele încasate au fost computate asupra dobânzilor cu prioritate şi numai după stingerea dobânzilor asupra capitalului.
împotriva deciziei de mai sus au declarat recurs cele patru persoane fizice pârâte cerând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerii cererii de executare silită.
în motivarea recursului se susţine în esenţă că titlul executoriu care cuprinde cuantumul creanţei îl constituie sentinţa civilă nr. 21/1999 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a cărei executare s-a cerut de către creditori, întrucât prin executare silită s-a recuperat întreaga sumă menţionată în dispozitivul sentinţei de mai sus, corect a constatat judecătorul-delegat terminarea executării silite. Prin achitarea creditului restant nu mai pot curge nici dobânzile, deşi în mod greşit creditorul a continuat să le calculeze.
Creditorul S.C. Banc Post S.A. Sucursala Bistriţa-Năsăud prin întâmpinare, a cerut respingerea recursului.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este nefondat.
Specificul creanţei care îşi are izvorul într-un contract de credit constă şi în aceea că dobânda calculată la creditul acordat constituie o creanţă distinctă – preţul fondurilor băneşti acordate cu titlu de împrumut debitorului, aceste fonduri fiind privite ca o marfă în obiectul specific al activităţii băncii. Creanţa băncii are astfel două componente : tranşele de rambursare a creditului şi dobânda aferentă sumei împrumutate. Această dobândă se calculează pe unităţi de timp şi se raportează la termenele de rambursare, astfel încât dobânda curge de la data acordării creditului şi până la epuizarea obligaţiei de rambursare. Distinct de plata dobânzii se calculează majorările de întârziere atât la tranşa de credit nerambursată la scadentă cât şi la dobânda aferentă tranşei nerambursate.
Pe de altă parte, şi creanţei băncii izvorâtă din contractul de credit îi sunt aplicabile regulile Codului civil, art. 1111 privind imputaţia plăţii. Conform acestei norme legale debitorul unei datorii, pentru care se plăteşte dobândă, nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferinţă asupra renditei sau a dobânzii. Plata parţială făcută pe capital şi dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii.
în speţă, cuantumul creanţei nu a fost îngheţat prin sentinţa care constituie titlu executoriu în favoarea creditorului, deoarece clauzele contractului bancar de credit prevăd curgerea dobânzilor şi majorărilor de întârziere până la plata integrală. în consecinţă banca şi-a exercitat un drept ocrotit de lege atunci când a continuat să contabilizeze dobânzile şi majorările de întârziere, până la completa achitare a datoriei de către debitor, atât în privinţa tranşelor de rambursare a creditului cât şi în privinţa dobânzii bancare. Totodată, banca a procedat corect imputând plăţile parţiale efectuate pe parcursul procedurii de executare silită cu prioritate asupra dobânzilor şi numai după stingerea datoriei cu titlu de dobânzi s-au imputat plăţile efectuate asupra tranşelor de rambursare a creditului. Este firesc ca tranşele nestinse din creanţa reprezentând creditul acordat să fie producătoare de noi dobânzi, în virtutea clauzelor contractului de credit bancar.
în consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
