Prin încheierea civilă nr. 3830 din 11.09.2002 pronunţată de Judecătoria Turda, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă – bancă comercială – împotriva pârâtei – societate comercială – şi, în consecinţă, s-a admis în parte cererea pentru învestirea cu formulă a contractului de credit încheiat între părţi şi s-a respins cererea pentru învestire cu formulă executorie privind fila CEC adusă ca garanţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele art. 372-376 C. proc. civ. pentru învestirea cu formulă executorie a contractului de credit încheiat între părţi, însă fila CEC adusă ca garanţie de către pârâtă pentru restituirea creditului a fost declarată pierdută, situaţie în care, fiind declarată nulă, suma consemnată în această filă nu mai poate fi încasată de beneficiar.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost respins de Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 4 din 14.01.2002, cu motivarea că în mod corect a apreciat judecătoria că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 59/1934, în sensul că pierderea CEC-ului atrage nulitatea acestuia, motiv pentru care este corectă soluţia de respingere a cererii de învestire cu formulă executorie.
împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi pronunţată de ambele instanţe prin aprecierea greşită atât a probelor, cât şi a dispoziţiilor Legii nr. 58/1934, în sensul că în mod nejustificat s-a apreciat de către ambele instanţe faptul că fila CEC a fost declarată pierdută, când, în realitate, originalul acesteia a fost depus încă la instanţa de fond în scopul învestirii cu formulă executorie.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a art 3733 C. proc. civ., Curtea a pus din oficiu în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac a apelului în procedura reglementată de textul de lege invocat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3733 C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie este supusă doar recursului.
Din această perspectivă, rezultă că în mod greşit tribunalul a soluţionat cererea cu care a fost învestit ca instanţă apel – cale de atac inexistentă -, motiv pentru care recursul a fost admis şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., decizia tribunalului a fost casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre soluţionare Tribunalului Cluj ca instanţă de recurs, prilej cu care vor fi avute în vedere toate aspectele invocate de reclamantă în căile de atac.
C.A. Cluj – Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 734 din 8.05.2002
