Prin decizia nr. 264/R din 4.10.2001, Curtea de Apel Târgu Mureş -Secţia comercială şi de administrativ a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi, rejudecând obiecţiunile celor două creditoare, le-a respins, cu păstrarea în totalitate a planului de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor pe acţiuni.
în motivarea soluţiei, s-a reţinut că, în baza a două contracte de credit, s-au acordat debitoarei, societate pe acţiuni, credite în valoare de 350.000.000 lei, respectiv 2.500.000.000 lei cu dobânzile aferente.
în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor debitoarei, ce urmau a fi valorificate prin vânzare, s-a avut în vedere şi sediul administrativ al societăţii, înscris în cartea funciară, cu care debitoarea a girat împrumutul, potrivit contractelor de ipotecă depuse.
Conform art. 1746 din Codul civil, ipoteca este un drept real accesoriu asupra imobilelor afectate de plata unei obligaţii, fiind prin natura ei nedivizibilă şi subzistând asupra fiecărei porţiuni din acele imobile, până la recuperarea în întregime a creanţelor. Prin natura şi caracterul său, ipoteca garantează o obligaţie valabilă, indiferent de natura şi modalitatea ei.
Ipotecile de rangul I şi II, constituite în cazul recurentei asupra imobilului, conferă creditorului un drept real cu privire la imobil, afectat garanţiei.
Faptul că iniţial, din valoarea altor bunuri ale debitoarei recurente, creditorul a obţinut o parte din creanţă nu micşorează garanţia ipotecară, întrticât imobilul ipotecat rămâne grevat în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
In mod greşit, judecătorul sindic a apreciat că, din valoarea bunurilor ipotecate, obţinută în urma vânzării creditorului ipotecar urmează să i se repartizeze valori la nivelul creditorilor chirografari (decizia nr. 264/R din 4.10.2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş).
