Prezumţia de culpă. Dobânzi.
Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către una din părţi atrage răspunderea pentru daune, operând prezumţia de culpă, stipulată de art. 970 Cod civil.
Creanţa reclamantei fiind certă, lichidă şi exigibilă, antrenează răspunderea pentru plata dobânzilor a celui care nu îşi îndeplineşte obligaţia contractuală (debitorul).
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.222/18.09.1997).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta BANCA AGRICOLĂ S.A. – SUCURSALA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, în calitatea de creditoare, a chemat în judecată pârâta debitoare S.C. “A.” – S.A. DASCĂLU – S. A. I., pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, şi în baza probelor ce se vor administra, pârâta să fie obligată la plata sumelor de 120.100.000 lei .credit şi Ia 93.000.000 lei, dobânzi bancare calculate Ia data introducerii acţiunii.
La termenul din 18.09.1997 reclamanta-creditoare îşi precizează cuantumul pretenţiilor în sensul că, creditul restant la data judecării cauzei este de 94.663.204 lei, iar dobânzile aferente, calculate până Ia data de 31.08.1997, sunt de 214.554.388 lei.
în motivarea acţiunii, reclamanta creditoare arată că a încheiat cu pârâta-debitoare două contracte de credit bancar, respectiv nr. 80/13.10.1994 şi nr. 7/30.01.1995, prin care au fost acordate credite pârâtei, care nu au fost rambursate la termenele stipulate. Faţă de acţiunea introductivă, pârâta formulează întâmpinare, prin care recunoaşte că BANCA AGRICOLĂ S.A. -S. M. B. i-a acordat în anul 1995 un credit în valoare de 150.000.000 Iei, destinat activităţilor agricole, dar care, datorită condiţiilor meteorologice din anii 1995 – 1996, nu a putut fi rambursat în întregime, ci doar parţial. Totodată, învederează instanţei că a solicitat creditoarei reeşalonarea plăţilor restante, motivat de faptul “stării de urgenţă” din agricultură. Faţă de întâmpinarea debitoarei, reclamanta-creditoare formulează precizări la termenul din 16.05.1997, prin care arată că a fost achitată suma de 56.265.500 lei din creditul acordat, rămânând de plată suma de 94.663.204 lei. Cu privire la cererea debitoarei de reeşalonare a plăţilor din creditul restant, reclamanta creditoare arată că a comunicat pârâtei, prin scrisoarea nr. 2.361/ 1996, că nu poate beneficia de reeşalonare, deoarece creditul i-a fost acordat pe termen scurt.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul constată că între părţi a existat un raport juridic de drept comercial, izvorât din contractele de credit încheiate între părţi. Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către una din părţi atrage răspunderea pentru daune, operând prezumţia de culpă, stipulată de art. 970 Cod civil. Creanţa reclamantei-creditoare fiind certă, lichidă şi exigibilă, antrenează răspunderea pentru plata dobânzilor a celui care nu-şi îndeplineşte obligaţia contractuală (debitorul).
Aşa fiind, acţiunea reclamantei-creditoare este întemeiată, urmând a fi admisă, aşa cum a fost precizată la termenul din 18.09.1997 şi, în consecinţă, pârâta debitoare va fi obligată la plata sumei de 94.663.204 lei, credit restant şi la suma de 214.554.388 lei, cu titlu de dobânzi.
