Depozitarul răspunde pentru pagubele suferite de bunurile depozitate, ca urmare a manipulării defectuoase, acesta asumându-şi obligaţia de a asigura securitatea bunurilor depozitate.
(Secţia comercială, decizia nr. 158/3.02.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 164/17.01.1997, pronunţată de Judecătoria Buftea, a fost respinsă acţiunea introdusă de reclamanta S.C. „D.S.O.T.C.”-S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. „G”-S.A., ca neîntemeiată.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond reţine că între reclamantă şi pârâtă a intervenit, la data de 1.06.1995, un contract prin care pârâta se obligă, în schimbul unei indemnizaţii lunare, să primească în spaţiul său 10 tone îngheţată aparţinând reclamantei (ulterior cantitatea fiind redusă la 5 tone).
La data de 12.01.1996, prin procesul verbal nr. 004/12.01.1996, se constată că un număr de 29 de cartoane s-au deformat, situaţie confirmată de părţi la data de 23.05.1996, când a fost semnat actul de predare-primire. Prin acest act, se consemnează drept cauză a deteriorării ambalajelor, manipularea defectuoasă a acestora.
Din contractul părţilor nu reiese obligaţia pârâtei de a manipula marfa, astfel că reclamanta avea obligaţia să dovedească că pârâta a procedat la manipularea defectuoasă a acesteia cu ocazia depozitării. Această probă nu a fost făcută în faţa instanţei de fond.
Instanţa de fond mai constată că, din probele administrate, nu a rezultat valoarea mărfii depozitate şi nici valoarea mărfii deteriorate, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a determina prejudiciul pretins de reclamantă.
împotriva sentinţei formulează apel pârâta, criticând hotărârea instanţei de fond, ca nelegală şi netemeinică.
Se apreciază că instanţa a interpretat greşit clauzele contractuale, în sensul că simpla existenţă a contractului de depozit încheiat între părţi nu mai presupune inserarea unei clauze distincte privind manipularea mărfii de către depozitară.
Temeiul juridic invocat în motivele de apel este art. 1599 şi art. 1600 pct. 2 Cod civil. în acelaşi context, apelanta invocă şi dispoziţiile art. 1601 Cod civil, text de lege care scuteşte depozitarul de răspundere numai în cazul stricăciunilor provenite din forţă majoră. Această afirmaţie a apelantei vizează aspectul reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia reclamanta trebuia să facă dovada modalităţii defectuoase de manipulare a mărfii de către pârâta depozitară.
Interpretarea clauzelor contractuale justifică obligarea pârâtei de a despăgubi pe deponent (proprietarul mărfii), câtă vreme la cap. intitulat „Obligaţiilor părţilor” este inserată clauză redactată astfel: „firma deponentă se obligă să asigure securitatea bunurilor depozitate”. Urmare acestei clauze se încheie procesul verbal de constatare din data de 12.01.1996, în care se consemnează că 29 cartoane sunt deformate şi rămân în custodia depozitului „G”-S.A. până la livrarea lor, proces verbal semnat de ambele părţi. Pe actul de predare primire nr. 200/23.05.1996 se consemnează că 29 cartoane au fost deformate din cauza manipulărilor (şi acest act de constatare este însuşit de societatea depozitară).
Pe tot parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond pârâta adoptă o poziţie pasivă, pe care instanţa o apreciază ca fiind o achiesare la susţinerea pretenţiilor reclamantei, interpretare făcută după regulile dreptului comun.
Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi, în consecinţă, va admite apelul, schimbând în tot sentinţa atacată şi, pe fond, va admite acţiunea, astfel cum a fost formulată.
