Decretul nr. 167/1958. art. 3, art. 16 C. civ., art. 1066 şi urm., art. 1069 alin. (2)
La data de 10 august 2000, părţile au încheiat contractul de distribuţie exclusivă nr. 3474. prin care vânzătorul (reclamanta) se obligă să producă şi să desfacă produsele sale (nisip cuarţos). acordând distribuitorului exclusivitatea desfacerii acestora în teritoriu stabilit, şi să îl aprovizioneze pe distribuitor în mod continuu pe toată durata contractului (încheiat pentru 5 ani. până pe 1 septembrie 2005), preţurile produselor livrate de către vânzător trebuind a fi achitate în conformitate cu art. 10 lit. a) din contract. în termen de 25 de zile de la emiterea facturii de către vânzător.
Distribuitorul a acceptat la plată facturile astfel cum au fost emise, plata acestora fiind făcută însă cu întârziere, astfel cum rezultă din copiile facturilor depuse la dosar şi ordinele de plată (voi. II-VI).
în cauză a fost efectuată expertiză contabilă, care a stabilit. în raport cu data emiterii facturilor, scadenţa acestora, iar prin raportare la data plăţii, a stabilit şi cuantumul penalităţii pentru fiecare factură în parte şi apoi. în raport cu aceasta, suma totală datorată cu titlu de penalităţi, concluzionând că. pentru perioada cuprinsă între 19 aprilie 2002 – 29 noiembrie 2004. suma datorată cu titlu de penalităţi de întârziere este 430.132,59 Ici noi.
Penalitatea prevăzută de părţi în art. 10 lit. a) din contract este conformă cu dispoziţiile art. 1066 şi urm. C. civ., acestea datorându-se pentru simpla întârziere a executării obligaţiei de plată a preţului, caz în care, în conformitate cu art. 1069 alin. (2) C. civ.. acestea se datorează împreună cu debitul principal (carc nu facc obiect de judecată în prezentul litigiu).
în raport cu celc convenite de părţi şi de întârzierea dovedită în plata debitului principal, rezultă că penalitatea este datorată de către pârâtă. în acelaşi timp însă. Tribunalul arbitral a reţinut că şi penalitatea urmează regimul obligaţiei principalc şi că aceasta este prescriptibilă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cum expertul a calculat penalităţile pc o perioadă carc începe cu data de 19 aprilie 2002, iar acţiunea a fost introdusă în faţa Tribunalului Prahova la data de 9 ianuarie 2006, tribunalul a constatat că pentru sumele datorate cu titlu de penalităţi anterior datei de 7 ianuarie 2003 a intervenit prescripţia dreptului de a obţine condamnarea pârâtului pentru plata acestora, excepţia invocată de pârâtă fiind întemeiată.
Tribunalul arbitral nu a reţinut susţinerea reclamantei potrivit căreia a intervenit întreruperea cursului prescripţiei, deoarece înlăuntrul termenului de 3 ani a efectuat procedura prealabilă, pentru că acest motiv de întrerupere a cursului prescripţiei, invocată de către pârâtă, nu se regăseşte între cele limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
în aceste condiţii, pentru perioada în care nu a intervenit prescripţia, respectiv pentru perioada al cărei debut îl constituie data de 7 ianuarie 2003, suma datorată cu titlu de penalităţi este de 218.495 lei, la plata căreia pârâta a fost obligată către reclamantă.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzilor aferente debitului datorat cu titlu de penalităţi a fost respinsă, pentru că penalităţile constituie ele însele consecinţa evaluării de către părţi a prejudiciului suferit pentru întârzierea la plata debitului principal. penalitatea astfel stabilită nefiind producătoare de dobânzi.
Sentinţa arbitrală nr. 39 din 22 februarie 2008
