Reclamanta, în calitate de furnizor, a încheiat cu pârâta. în calitate de distribuitor, contractul de distribuţie logistică din 19 aprilie 2006. având ca obiect distribuţia activă la nivel naţional a unor produse farmaceutice (săpunuri, loţiuni, creme ctc.). împreună cu anexa 1 – lista de preţuri – şi cu anexa 2 – plan de marketing pentru anul 2006.
în executarea acestui contract, în baza comenzii nr. 596 din 11 mai 2006. reclamanta a livrat pârâtei produsele enumerate în factura fiscală nr. 4945594 din 16 mai 2006. în valoare totală de 124.715.79 lei. inclusiv TVA, cu plata prin ordin de plată, în termen de 120 zile de la data emiterii facturii [art. 5.3 şi art. 7.2 lit. a) din contract]. în contul acestei facturi, pârâta a făcut o plată parţială de 50.000 lei, conform extrasului de cont nr. 179 din 6 noiembrie 2006.
Deşi potrivit art. 2 din contract acesta era valabil până la 31 decembrie 2009. prin actului adiţional din 29 noiembrie 2006, părţile au convenit rezilierea contractului pc data de 27 noiembrie 2006, precizând „încetarea efectcior contractului de distribuţie logistică nr. 048 din 19 aprilie 2006, mai puţin obligaţiile deja scadentc ce incumbă părţilor contractante, conform ultimelor acte anexă la contract, acceptate şi semnate de către părţi prin reprezentanţii legali”.
Această clauză este în concordanţă cu art. 10.1 din contract, potrivit căruia „rezilierea totală sau parţială a clauzclor contractului nu are niciun efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi”.
Tribunalul arbitral. în soluţionarea cauzei, a avut în vedere că, potrivit art. 5.3 din contract, „plata facturilor va fi făcută de distribuitor prin transfer bancar cu ordin de plată, în termen de 120 de zile de la emiterea facturilor”. Contractul nu prevede condiţionarea plăţii de vânzarea efectivă a produselor de către farmacii, aşa cum susţine pârâta. Conform contractului, factura nr. 4945597 fiind emisă la 16 mai 2006 şi primită de pârâtă sub semnătură şi ştampilă, fără a se fi făcut vreo obiecţie, astfel că se consideră ca acceptată, a devenit scadentă la 16 septembrie 2006 pentru întreaga sumă de 124.715,79 lei. Fără nicio explicaţie sau justificare, pârâta a achitat numai parţial factura, plătind
50.000 Ici, dar cu o întârziere de aproape două luni, anume la 6 noiembrie 2006, conform extrasului de cont nr. 179 din acea zi, situaţie în carc acţiunea vizând obligarea pârâtei la plata restului de preţ a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 182 din 25 septembrie 2008
