Sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a unor bunuri publice. Pe cale de consecinţă, contractele prin care un bun public este pus în valoare, indiferent de natura contractului prin are loc această punere în valoare (concesiune, închiriere, dare în administrare sau gestionare, dare în folosinţă gratuită, etc.), sunt contracte asimilate actelor administrative, în considerarea principiului potrivit căruia ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă), iar competenţa de a judeca cauzele în legătură cu aceste contracte este de competenţa secţiilor de administrativ ale tribunalelor.
(Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, nr. 10803/06.12.2011 pronunţată în dosarul nr. 7913/190/2011)
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâţii B, C şi D, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului nr. X de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 24, încheiat între pârâta B în calitate de administrator şi C, în calitate de gestionar; să dispună suspendarea executării contractului până la soluţionarea irevocabila a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin contractul indicat, B i-a transmis pârâtei C gestionarea fondului de vânătoare 24 din jud BN, în suprafaţa de 13.293 ha.. Pentru a-i transmite gestionarea fondului de vânătoare B a avut în vedere împrejurarea că C ar deţine mai mult de 50% din fondul de vânătoare.
Acest contrat de gestionare a fondului cinegetic încheiat între pârâte este lovit de nulitate.
Potrivit art. 8 alin.2 lit. a din Legea nr.407/2006, atribuirea directă prevăzută la alin.(1) lit. a) se realizează pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioada de 10 ani.
În acelaşi sens sunt şi dispoz.art.3 alin.1 lit. a din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, potrivit cărora, atribuirea directa a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzuta la art.1 alin. 1 lit. a.
Potrivit acestui text şi raportat la suprafaţa fondului de vânătoare pentru a dobândi calitatea de gestionar al acestui fond de vânătoare C trebuia sa detină în proprietate suprafaţa de cel puţin 7.000 ha., din acest fond.
În realitate, C deţine în proprietate în asociere cu alte comune suprafaţa de cca.4.000 ha., din acest fond de vânătoare. În aceste condiţii, contractul de gestionare a fondului de vânătoare 24 încheiat între B si C este lovit de nulitate, prin prisma disp. art.8 a lin. 2 lit.a din Legea nr.407/2006.
Pentru a putea prelua acest fond de vânătoare C s-a asociat cu comuna J, comuna B, comuna C şi comuna L. Prin încheierea civila nr.1329/CC/2011 pronunţata de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 1349/190/2011 a fost admisa cererea formulata de petentul Y şi în final instanţa a dispus înscrierea Asociaţiei Z în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut la grefa Judecătoriei Bistriţa.
Atât cu ocazia încheierii contractului de gestionare a fondului de vânătoare cât şi cu ocazia înfiinţării asociaţiei reprezentanţii comunelor şi ai C au declarat în mod mincinos ca ar deţine în proprietate mai mult de 12.706 ha., din fondul de vânătoare.
Astfel, pentru a putea înscrie Asociaţia Z, reprezentanţii primăriilor s-au deplasat la proprietarii de păduri persoane fizice şi i-au rugat să-şi dea acordul să le „păzească terenurile” de porcii mistreţi. În multe tabele apar semnăturile altor persoane decât proprietarii terenurilor, sunt situaţii in care proprietarii sunt decedaţi şi în numele lor au semnat unii din prezumtivii moştenitori, fără ca în prealabil să se dezbată succesiunea autorilor lor. Sunt de asemenea semnături ale persoanelor care nu deţin suprafaţa cuprinsă în tabele sau deţin terenuri care nu fac parte din rondul de vânătoare. Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat recurs care formează obiectul dosarului nr.1349/190/2011 al Tribunalului BN.
S-a mai arătat că documentaţia depusa de C pentru a i se atribui prin licitaţie directă acest fond de vânătoare nu cuprinde documentele prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a şi b şi este evident că Asociaţia Z şi C nu deţin în proprietate sau prin asociere suprafaţa de peste 50% din fondul de vânătoare pentru a încheia contractul de gestionare a acestuia.
Reclamanta a mai arătat că are interes să solicite anularea acestui contract deoarece este un gestionar de fond de vânătoare consacrat şi până în prezent a gestionat acest fond de vânătoare.
Predarea fondului de vânătoare presupune disponibilizarea personalului care administrează acest fond. În perioada în care a gestionat acest fond de vânătoare. reclamanta a amenajat instalaţii vânătoreşti şi pentru hrana animalelor sălbatice precum şi numeroase adăposturi.
În drept, s-au invocat disp. art. 8 şi urm. din Legea nr.407/2006.
În probaţiune, s-au anexat înscrisuri (f. 7 – 13), s-a solicitat admiterea probei testimoniale.
Pârâtul B a formulat întâmpinare, prin care a solicitat acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinic şi legal a contractul nr. 34/06.07.2011 de gestionare a faunei cinegetice.
În motivare, s-a arătat că în baza Referatului de aprobare a M prin care s-a atribuit direct fondul cinegetic nr. 24 către C precum şi a rezultatelor finale ale comisiei de contestaţii, pârâta a procedat la întocmirea Procesului verbal de predare-primire nr. 1372/01.08.2011 a gestiunii faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 24, aflat până la acea dată în gestiunea reclamantei. În conformitate cu prevederile art.8 alin.2 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atribuirea directă se realizează prioritar, în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani, dacă fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Or, aşa cum rezultă din dosarul de atribuire constituit conform prevederilor art. 7 din Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare, C îndeplineşte cerinţele legale în materie.
Se poate observa că reclamanta s-a considerat lezată încă de la început şi a contestat referatele Direcţiei Generale Păduri, iar comisia de analiză a contestaţiilor a stabilit că „în urma verificării documentaţiei depuse în vederea atribuirii dreptului de gestionare a fondului cinegetic, rezultă că nu se face dovada înscrierii în mod legal în asociaţia de proprietari de terenuri, a unor proprietari de terenuri persoane juridice…”.
S-a mai arătat totodată că, prevederile art. 3 alin.1 lit. a din Regulamentul aprobat prin Ordinul 1221/2010 sunt îndeplinite, prin adoptarea Hotărârii nr.2/15.03.2011 de către Adunarea Generală a Asoc. Z iar deţinerea suprafeţei de 7.247,6 ha este probată cu Dovada nr. 42/26.04.2011 eliberată de B în baza situaţiei centralizate întocmite în acest sens.
De asemenea, la dosar există şi declaraţia pe proprie răspundere a conducerii asociaţiei de proprietari, autentificată la notar, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul 1221/2010.
Referitor la afirmaţia petentei că, este îndreptăţită să gestioneze şi în viitor acest fond cinegetic, deoarece are calitatea de gestionar consacrat, s-a învederat instanţei că este neîntemeiată în condiţiile în care din definiţia gestionarului consacrat stipulată art. 1 lit. 1) din Legea nr. 407/2006 cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că acesta are un drept de a obţine gestiunea faunei dacă îndeplineşte cumulativ anumite condiţii, însă administratorul fondului nu este obligat să îi atribuie acest fond doar în considerarea acestei calităţi.
S-a mai apreciat că, susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, şicanatoare şi fără acoperire, în condiţiile în care, după cum se poate observa, au atacat cu recurs hotărârea primei instanţe care s-a pronunţat cu privire la acordarea personalităţi juridice a asociaţiei în cauză, care face obiectul Dosarului nr. 1349/190/2011 aflat acum pe rolul Tribunalului Bistriţa, probabil în speranţa că la un moment dat vor găsi alte dovezi, însă solicită un nou termen pe motiv de lipsa de apărare.
Mai mult, suspendarea solicitată de reclamantă în prezenta acţiune este neîntemeiată, atât timp cât documentele pe care se bazează acest contract nu au fost anulate iar temeiul juridic pe care se bazează prezenta acţiune, respectiv art. 8 şi următoarele din Legea nr. 407/2006 nu a fost încălcat.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115-118 Cod de procedură civilă, Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul 1221/2010, Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Legal citată, pârâta C a formulat întâmpinare(f. 54 – 50), prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic în favoarea sa este perfect legală. Asociaţia a fost legal constituită la data de 11.03.2011, fiind incluşi toţi membrii săi, unităţi administrativ-teritoriale, persoane fizice şi persoane juridice, iar atribuirea directă s-a finalizat la data de 14.06.2011, dată la care s-au comunicat rezultatele finale, conform referatului de aprobare a M.
De asemenea, s-a arătat că la o analiză a cauzelor care atrag nulitatea absolută a unui act juridic, aşa-zisa neregularitate invocată de reclamantă nu se regăseşte printre acestea.
S-a mai arătat că, din analiza rezultatelor atribuirii directe a fondurilor de vânătoare rezultă faptul că administratorul pădurilor proprietatea publică a statului avea dreptul, conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate la un număr de 251 fonduri. Conform procesul – verbal nr. 219569/ISZ/07.07.2011 i s-au atribuit un număr de 244 fonduri, din 244 fonduri cerute, fără a se solicita şi fondul de vânătoare 24 Cuşma , iar anterior, prin referatul de aprobare nr. 224061/DA/16.05.2011 Anexa 1 poz 52, un număr de 7 fonduri. Până la această dată, A a obţinut numărul de fonduri cinegetice la care îi dă dreptul legea, astfel că nu mai poate primi prin atribuire directă, în calitate de gestionar consacrat niciun fond de vânătoare.
În ceea ce priveşte petitul privind suspendarea executării contractului s-a solicita respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât conform procesului – verbal de predare primire nr. 1372, s-a finalizat predarea către pârâta a fondului de vânătoare.
În drept, s-au invocat disp. art. 115, art. 274 C.pr.civ., Ordinul 1221/2010 al MMP, Legea 407/2006.
În probaţiune, s-au anexat înscrisuri (f. 51 – 53).
La termenul de judecată din data de 6.12.2011, instanţa, din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bistriţa în soluţionarea cauzei.
Analizând actele dosarului, instanţa apreciază ca întemeiată excepţia invocată din oficiu pentru considerentele ce se succed.
Astfel, în speţă, actul juridic a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată este un contract prin care o instituţie publică de la nivel teritorial (n.red. B fiind instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea M) pune în valoare un bun proprietate publică. În acest sens, potrivit prevederilor art. 2 din Legea vânătorii şi a protecţie fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fauna de interes cinegetic este bun public de interes naţional. Pe cale de consecinţă, întrucât contractul încheiat între părţi (filele 7-13) are ca obiect gestionarea faunei cinegetice din fondul nr. 24, instanţa apreciază că ne aflăm în faţa unui contract prin care se pune în valoare fauna cinegetică ca bun public de interes naţional.
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a unor bunuri publice. Pe cale de consecinţă, contractele prin care un bun public este pus în valoare, indiferent de natura contractului prin are loc această punere în valoare (concesiune, închiriere, dare în administrare sau gestionare, dare în folosinţă gratuită, etc.), sunt contracte asimilate actelor administrative, în considerarea principiului potrivit căruia ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă), iar competenţa de a judeca cauzele în legătură cu aceste contracte este de competenţa secţiilor de contencios administrativ.
În altă ordine de idei, întrucât contractul s-a încheiat de o instituţie publică teritorială, fiind aşadar un act administrativ încheiat de o instituţie publică ce nu este de la nivel central, instanţa apreciază că sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C.proc.civ. potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios altele decât cele date în competenţa curţilor de apel, respectiv, altele decât cele privind actele autorităţilor/instituţiilor centrale.
Susţinerile reclamantului în sensul că se impune respingerea excepţiei, întrucât art. 2 din Legea nr. 407/2006 se referă la fauna cinegetică ca fiind bun public, iar contractul ar avea ca obiect un fond cinegetic sunt neîntemeiate. În acest sens, instanţa remarcă faptul că însuşi titlul contractului face referire la fauna cinegetică din fondul nr. 24 Cuşma, iar, pe de altă parte, din definiţia dată fondului cinegetic la art. 1 lit. i) din Legea nr. 407/2006 se desprinde concluzia între cele două noţiuni există un raport de tipul parte-întreg, fondul cinegetic fiind constituit din fauna cinegetică şi suprafaţa de teren aferentă. Prin urmare, caracterul de bun public este specific atât faunei cinegetice, dar şi fondului cinegetic, fiind inadmisibil ca fondul să fie considerat bun privat, iar fauna să fie bun public, orice altă interpretare fiind de natură a eluda prevederile legale ce reglementează caracterul de bun public al faunei de interes cinegetic.
5
