C. civ.. art. 1582. art. 1584
La data de 14 martie 2005 a fost încheiat între reclamantul Ş.N.G şi pârâta F.P.Î. .AC.” contractul de împrumut potrivit căruia reclamantul urma să o împrumute pc pârâtă cu suma de 45.000 euro. în cinci tranşe (art. 3). împrumutul nefiind purtător de dobândă (art. 6). rambursarea acestuia urmând să fie convenită de părţi ulterior, prin acte adiţionale (art. 7).
Deşi pârâta a negat faptul că acest act juridic ar fi fost un adevărat contract de împrumut, pretinzând că – în realitate ar fi constituit o „finanţare” de către reclamant a activităţilor pârâtei, care a organizat o şcoală privată, această apărare nu a putut fi primită, deoarece nu este susţinută de nicio probă din dosar.
Mai mult decât atât, în chiar concluziile scrise, depuse la dosar la data de 30 octombrie 2007. pârâta solicită să fie respinsă în parte acţiunea reclamantului, respectiv să se dispună „rezoluţiunea contractului de împrumut” şi obligarea sa (a pârâtei) la „plata sumei de 35.000 de lei (echivalent 10.000 euro) către reclamant, în tranşe egale pe o perioadă de trei ani”.
Rezultă de aici neîndoielnic faptul că pârâta a recunoscut că între ea şi reclamant s-a încheiat un contract de împrumut, singurul aspect negat de ea în mod expres fiind cuantumul sumei ce urmează a fi restituită: pârâta recunoaşte faptul că trebuie să restituie doar
35.000 de lei, şi nu 71.000 de lei, cum susţine reclamantul în acţiunea sa, precizată ulterior.
Din probele de la dosar rezultă însă că reclamantul a plătit pârâtei suma de 71.000 de lei: dispoziţiile de plată pe care este consemnată menţiunile „încasare” şi „cf. contract de împrumut nr. I din 14 martie 2005”. care poartă ştampilele pârâtei, se referă la sume care. însumate, totalizează 71.000 de lei.
Pe cale de consecinţă. în temeiul art. 969 şi art. 1584 C. civ., pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 71.000 de lei. întrucât părţile nu au stipulat în contract un termen de restituire. Tribunalul arbitral a aplicat art. 1582 C. civ. („Nefiind defipt termenul restituţiunii. judecătorul poate să dea împrumutatului un termen, potrivit cu împrejurările”) şi a obligat pârâta să restituie suma menţionată reclamantului în termen de cel mult şase luni de la data hotărârii, apreciind acest termen ca fiind rezonabil faţă de raporturile care au existat între părţi şi în raport cu activitatea pe care o deslăşoară pârâta. Dacă pârâta nu va plăti suma menţionată în acest termen, după expirarea acestuia, va datora reclamantului dobânda legală, potrivit art. 1088 C. civ.
Sentinţa arbitrală nr. 214 din 31 octombrie 2007
