întrucât reclamanta, la data adoptării Legii nr. 27/1994, avea încheiat un contract ferm pentru închirierea spaţiului aparţinând domeniului public, şi achitase chiria anticipat, rezultă că acest contract rămâne valabil până la renegociere.
(Secia comercială, decizia nr. 917/6.11.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 1.468/23.02.1995, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, s-a admis contestaţia la formulată de contestatoarea S.C. “V. I.” – S.R.L. în contradictoriu cu Administraţia Financiară a sectorului 4 şi Banca Comercială Română – Filiala sectorului 4.
S-au anulat astfel formele de executare pornite de Administraţia Financiară în baza dispoziţiilor de încasare nr. 152, 153, 154 şi 155 din 23.01.1995.
în motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că în cauză cotestaţia la executare este fondată, deoarece dispoziţiile de încasare nr. 152, 153, 154 şi 155/23.01.1995 au fost emise cu încălcarea legii, întrucât contractele de închiriere pentru folosirea locurilor publice, încheiate potrivit legii existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 27/1994, rămân valabile până la renegocierea acestora, conform clauzelor prevăzute.
împotriva sentinţei a declarat apel Administraţia Financiară a sectorului 4 Bucureşti, solicitând desfiinţarea acesteia ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
– înainte de apariţia Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere au fost reglementate de Legea nr. 25/1981 şi Decretul nr. 425/1981, care prevedeau că ocuparea locurilor publice se făcea numai cu aprobarea comitetului sau biroului executiv al consiliului popular, dar numai cu plata anticipată a taxei, şi că nu se plăteau taxe dacă pentru aceste categorii de locuri publice beneficiarii plăteau chirie.
între timp apar mai muie acte normative, care modifică şi majorează taxele: Legea nr. 45/1992, care a majorat tariful taxelor de domeniu public, la art. 6 prevăzând că pe data intrării în vigoare orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 27/1994, mai precis 1 iunie 1994, se stipulează clar, păstrându-se, de altfel, dispoziţii din vechea reglementare, că ocuparea locurilor publice se face numai cu aprobarea consiliilor locale ale municipiilor şi sectoarelor Municipiului Bucureşti, şi cu plata anticipată a taxelor, că, dacă încasează chirie, nu se mai plătesc taxe, că nu se mai dau aprobări de către consiliile locale, dacă nu se face dovada plăţii taxelor şi în cazul contractelor de închiriere, chiria trebuie să fie cel puţin la nivelul taxelor care, în sectorul 4, potrivit H.C.L. a sectorului 4 din 28.08.1994, în temeiul art. 30 din Legea 27/1994, a stabilit chiria la 800 lei/mp.
Nu contestă faptul că adresa nr. 75.347/1994 a M.F., transmisă de Guvernul României, cu adresa nr. II/1.686/1994, către prefecturile judeţene, precizează la pct. 2 alin. 3 că rămân valabile, până la negocierea acestora, contractele de închiriere pentru folosirea locurilor publice încheiate cu titlu ferm.
Or, faţă de dispoziţia expresă a acestui act, contestă legalitatea şi valabilitatea contractului de închiriere nr. 242/24.01.1994, de care se prevalează reclamanta, contract care nu respectă în nici un fel dispoziţiile legale şi, mai ales, ale H.G. nr. 1.228/1990, cap. III, deoarece, în contractul menţionat, nu se prevede cuantumul chiriei, termenul de plată, perioada de timp pentru care trebuie plătită chiria, făcându-se vorbire despre taxele legale. Mai mult, nu se prevede perioada pe care este încheiat contractul.
Or, în atare situaţie, consideră că nu se pot aplica prevederile Legii nr. 27/1994 şi, deci, nu poate fi vorba de nici o renegociere a contractului şi nici nu pot fi invocate dispoziţiile art. 15 din României, care prevăd că legea dispune pentru viitor.
Fiind vorba de un contract nelegal, cere admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi menţinerea formelor de executare introduse de Administraţia Financiară.
Prin întâmpinare şi notele de concluzii, intimata S.C. “V. I.” – S.R.L. arată că, potrivit art. 948 Cod civil, condiţiile esenţiale ale unei convenţii sunt: consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza. în contractul nr. 242/1994, a cărui legalitate o contestă apelanta, sunt îndeplinite toate aceste condiţii: consimţământul, prin semnarea de către părţile din contract; ambele părţi au capacitatea de a încheia contracte; obiectul este foarte clar precizat, respectiv suprafaţa de 15 mp., situată în calea Şerban Vodă, iar cauza pentru A.D.P. încasarea chiriei şi pentru S.C. “V. I.” – S.R.L. este folosirea spaţiului. Dacă termenul contractului nu a fost prevăzut, aceasta se datorează tocmai specificului contractelor de închiriere privind spaţii aparţinând domeniului public, şi anume de a putea fi reziliate în orice moment, fără obiecţiuni şi despăgubiri. în schimb, chiria, care este elementul esenţial, unitatea sa a plătit-o pe întregul an, conform chitanţelor specificate în contract şi chitanţei nr. 55/13.06.1994.
Datorită acestui fapt, dispoziţiile Legii nr. 27/1994 nu se aplică contractului de închiriere nr. 242/1994, prevederile acestuia din urmă rămânând valabile până la renegocierea sa, aşa cum prevăd dispoziţiile M.F. prin adresa nr. 7.534/21.11.1994. în sprijinul ideii că unitatea sa a anulat contractul încheiat cu A.D.P. sector 4 invocă şi adresa 2.780/95 a C. L. M. B., prin care îi face cunoscut că începând cu 1.04.1995 i se reziliază contractul, arătând că, până la perfectare, plata chiriei lunare se va face în cuantumul chiriei achitate la A.D.P., pe luna decembrie 1994.
Cere, astfel, respingerea apelului, ca nefondat.
La termenul de dezbatere în fond a cauzei intimata precizează că a mai solicitat respingerea apelului, iar de data aceasta insistă asupra acestui fapt, pe motivul că a fost introdus de o persoană fără calitate juridică. Acelaşi lucru îl învederează şi prin notele de concluzii depuse în termenul de pronunţare.
Prin concluziile scrise depuse Ia termenul de pronunţare, la rându-i, apelanta se apără pe excepţia ridicată privind lipsa calităţii juridice, arătând că nici o prevedere legală nu stipulează expres existenţa sau lipsa personalităţii juridice a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat a Municipiului Bucureşti şi a Administraţiilor Financiare de sector. Teoretic, acceptă însă că aceste organe teritoriale ale M.F. nu au personalitate juridică, dar au organe proprii de conducere şi pot sta în judecată ca pârâte, conform art. 42 alin. 2 Cod proc. civilă, calitate în care a şi fost la fond.
în ce priveşte apelul, tot arată, la art. 294, că în apel nu se schimbă calitatea părţilor, având în acest dosar calitatea de apelant-pârât.
Totuşi, pentru a elimina orice dubiu în această privinţă, depune delegaţia din partea Ministerului Finanţelor.
Referitor la excepţia invocată, tribunalul reţine că prin adresa nr. 259.784/ 4.11.1995, emisă de M.F., apelanta-pârâtă face dovada că reprezintă în cauză interesele a însuşi Ministerului Finanţelor, situaţie în care excepţia lipsei calităţii juridice invocate de intimata-reclamantă, urmează a fi respinsă.
Pe fond, apelul apare nefondat.
Faţă de cele de mai sus şi analizând actele depuse la dosarul cauzei, tribunalul reţine următoarele:
La data de 23.06.1995, inspectori ai Administraţiei Financiare sector 4 au trecut la executarea silită, emiţând dispoziţiile de încasare nr. 152, 153, 154 şi 155/23.01.1995, în valoare totală de 3.816.456 lei, pentru nereguli în sarcina S.C. “V. I.” – S.R.L., privind plata taxelor locale pentru folosirea locurilor publice de desfacere.
în cazul în care nu se plăteşte chirie, tot legea prevede că nu se mai datorează taxe. Mai mult, acte normative date în aplicarea Legii nr. 27/ 1994, cum ar fi H.G. nr. 506/1994, stipulează că, în situaţia încheierii unor contracte de închiriere, nivelul chiriei trebuie să fie cel puţin la nivelul taxelor, temeiul fiind Legea nr. 27/1994. Potrivit adresei M.F. nr. 7.534/1994, transmisă de Guvernul României, cu adresa nr. II/l.686/1994, către prefecturile judeţene, în aplicarea Legii nr. 27/1994, se precizează, la pct. 2 alin. 3, că rămân valabile, până la renegocierea acestora, contractele de închiriere pentru folosirea locurilor publice, încheiate cu titlu ferm.
în speţă, intimata-reclamantă face dovada că pentru terenul în discuţie, pentru care Administraţia Financiară sector 4 i-a aplicat sancţiunile respective, avea încheiat cu A.D.P. sector 4 contractul nr. 242/1994, contract ferm, legal încheiat, în baza căruia reclamanta a achitat anticipat chiria pe întreg anul 1994. Mai mult, adresa M.F. 7.534/1994, dată pentru clarificarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 27/1994, prevede că rămân valabile până la renegocierea lor contractele cu titlu ferm, contract în categoria cărora intră şi cel din speţă.
Mai mult, dacă însuşi C. L. M. B., prin adresa nr. 2.780/1995, a reziliat contractul începând cu 1.01.1995, înseamnă că pentru anul 1994 el a fost legal întocmit, de vreme ce tot acelaşi organ administrativ prevede că până la perfectarea Iui, plata chiriei lunare se va face în cuantumul ultimei chirii achitate la A.D.R pe luna decembrie 1994.
Concluzionând, tribunalul reţine că la data apariţiei Legii nr. 27/1994, reclamanta avea pentru spaţiul în cauză un contract ferm, valabil încheiat, în temeiul căruia achitase chiria pe întreg anul 1994.
în consecinţă, tribunalul reţine că sancţiunile Administraţiei Financiare sector 4 au fost aplicate nelegal.
în consecinţă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
Notă: Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale (publicată în Monitorul Oficial nr. 127 din 24 mai 1994), a fost modificată prin: O.G. nr. 24/ 1995, Legea nr. 105/1997, O.G. nr. 61/1997, O.G. nr. 68/1997 şi O.U.G. nr. 84/ 1997.A fost republicată (Monitorul Oficial nr. 273 din 22 iulie 1998) şi modificată prin O.U.G. nr. 62/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 30 decembrie 1998).
Legea nr. 25/1981 privind impozitele şi taxele locale (publicată în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 decembrie 1981), a fost abrogată prin Legea nr. 27/1994.
Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale (publicat în Buletinul Oficial nr. 118 din 31 decembrie 1981), a fost abrogat prin Legea nr. 27/1994.
Legea nr. 45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de persoanele fizice şi juridice şi introducerea plăţii taxei asupra mijloacelor de transport pe apă, deţinute de regiile autonome, societăţile comerciale şi de ceilalţi agenţi economici organizaţi ca persoane juridice (publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 21 mai 1992), a fost modificată prin: O.G. nr. 15/1992; Legea nr. 114/1992, O.G. nr. 10/1993, Legea nr. 27/1994 şi O.G. nr. 48/1994.
Hotărârea Guvernului nr. 1.228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionării, închirierii şi locaţiei gestiunii (publicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 12 decembrie 1990), a fost modificată prin: H.G. nr.859/1991, H.G. nr.457/1997 şi Legea nr. 219/1998.
Hotărârea Guvernului nr. 506/1994 pentru aprobarea Normelor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale (publicată în Monitorul Oficial nr. 254 din 9 septembrie 1994), a fost rectificată (Monitorul Oficial nr. 296 din 19 octombrie 1994).
