Operaţiunea de majorare semestrială a chiriei nu este abuzivă, câtă vreme părţile au stipulat în contract această posibilitate.
(Sentinţa comercială, decizia nr. 224/5.02.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 1.498/27.02.1997 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. „A”-S.A. Bistriţa şi a obligat pârâta să plătească suma de 371.183 lei, cu titlu de despăgubiri civile, 9.280 lei, penalităţi de întârziere în decontare şi 11.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond reţine că între părţi a intervenit contractul încheiat la data de 2.10.1995, prin care i-a fost închiriată pârâtei sala nr. 7, în suprafaţă de 42 mp, spaţiu aparţinând reclamantei. în baza facturilor refuzate la plată, pârâta a fost notificată pentru debitul de 371.183 lei, reprezentând chirie restantă şi cheltuieli generale, fiind declarată în incapacitate de plată, în condiţiile Legii nr. 76/1992, modificată, şi a clauzei penale contractuale prevăzută în art. 4 din contractul de închiriere.
împotriva sentinţei de mai sus formulează apel pârâta, critica fiind făcută sub două motive:
– instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, în sensul că nu are debite restante, nici din chirie şi nici din cheltuielile comune. Proba la care face trimitere apelanta este Anexa /, care nu se regăseşte nici în dosarul de apel şi nici în dosarul de fond;
– în mod greşit este reţinut debitul, întrucât reclamanta a operat o majorare unilaterală a chiriei.
Este fără îndoială că voinţa părţilor, la data încheierii contractului de închiriere a fost ca semestrial cuantumul chiriei să poată fi majorat (art. 11 contract), în funcţie de rata inflaţiei.
Deci, operaţiunea de majorare a chiriei nu este abuzivă, câtă vreme ea a fost stipulată, astfel că, sub acest aspect, critica este nefondată.
Este adevărat că din redactarea textului art. 11 din contract rezultă o facultate a proprietarului să o facă sau nu, opţiune exprimată prin particula „poate”. Şi dacă a avut această opţiune, proprietarul a ales-o pe cea care să-i profite.
Această majorare semestrială, proporţională cu indicele de inflaţie, fiind convenită, putea opera de drept din partea proprietarului, făcându-se doar menţiunea pe factură că a operat majorarea convenită contractual.
Apelanta nu contestă valoarea indicelui de inflaţie aplicat de intimată pentru a ajunge la valoarea de 371.183 lei, ci contestă faptul că majorarea s-a făcut unilateral.
Critica este nefondată, iar raţionamentul apelantei, eronat.
Menţiunea olografă de pe ultima filă a contractului, despre care apelanta pretinde că nu a fost semnată de ea, este interpretată de instanţă ca o menţiune de natură să dovedească bunele relaţii comerciale dintre părţi, cunoscut fiind că în materie comercială relaţiile şi faptele comerciale pot fi derulate şi în formă simplificată.
în contextul celor de mai sus, instanţa va respinge ca nefondat apelul.
