Deoarece locatorul a anunţat concediul, locatarul nu mai poate invoca tacita relocaţiune, chiar dacă a continuat să folosească lucrul închiriat.
(Secţia comercială, decizia nr. 565/5.10.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 6.362/3.12.1992, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, s-a admis acţiunea principală formulată de reclamanta S.C. “D” – S.A. şi s-a dispus evacuarea pârâtei C.N.S.L.R. F. din imobilul garaj situat în b-dul George Coşbuc, sectorul 4, pentru lipsă de titlu.
S-a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
S-a respins şi cererea de chemare în garanţie a Guvernului României şi a Primăriei Municipiului Bucureşti.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, întrucât, la data de 3 iulie 1986, contractul de închiriere a expirat, nu au mai fost îndeplinite condiţiile pentru tacita relocaţiune. în plus, reclamanta, fiind proprietara imobilului în discuţie, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, dispune liber de garajul respectiv, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile Guvernului României, actele invocate de pârâtă referindu-se la cu totul alte situaţii, motiv pentru care nu se mai justifică nici cererile de chemare în garanţie.
împotriva sentinţei pârâta a declarat recurs (ce a fost reţinut ca apel, în temeiul art. V din Legea nr. 59/1993), pentru următoarele motive:
– instanţa de fond nu a avut în vedere aprobarea repartiţiei dată de adjunctul M.I.U. sub nr. II 1.366/30.06.1991 şi de contractul de închiriere nr. 17.822/3.07.1981, din care rezultă cu claritate regimul juridic stabilit de Legea nr. 5/1973 şi H.G. nr. 8 60/1973 şi, prin urmare, în speţă nu puteau fi aplicate dispoziţiile Codului civil;
– nu s-a ţinut seama de faptul că a dovedit plata la zi a chiriei, că potrivit Decretului nr. 92/1991 acest garaj i-a fost repartizat ca o reparare a unui prejudiciu, întrucât i s-a luat un alt spaţiu.
în consecinţă, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor actelor normative invocate, unitatea sa nu trebuia evacuată, şi, în orice caz, cererea sa de chemare în garanţie împotriva Guvernului României şi Primăriei Municipiului Bucureşti se justifică.
Apelul apare nefondat.
în speţă este vorba de contractul de închiriere nr. 17.822/1981 încheiat între părţi pentru o perioadă limitată, şi care a expirat la data de 3 iulie 1986, lucru ce nu este contestat de pârâtă.
în anul 1990, prin H.G. nr. 1.224, reclamanta, potrivit noilor reglementări, s-a transformat în societate pe acţiuni, în al cărei patrimoniu este inclus şi garajul în litigiu, societatea având dreptul să-1 folosească conform intereselor sale şi prevederilor statutului, mai ales că în obiectul său de activitate este înscrisă şi efectuarea de transporturi, cu mijloace de transport proprii.
Ca proprietară a acestui imobil are dreptul de a-1 folosi cum crede de cuviinţă şi în nici un caz nu poate fi obligată a-I închiria pârâtei, în speţă reclamantei nemaifiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 5/1973.
Astfel fiind, în lipsa unui contract de închiriere valabil încheiat, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâta deţine un spaţiu locativ fără nici un titlu.
în speţă nu poate opera nici tacita relocaţiune, deoarece prin adresa nr. 63/128.02.1991 reclamanta a anunţat concediul, situaţie în care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1438 Cod civil, locatarul nu mai poate invoca tacita relocaţiune, chiar dacă a continuat să folosească lucrul închiriat.
Nu operează nici adresa Guvernului României nr. 655/6.02.1991, deoarece se referă la cu totul alte situaţii decât cea în cauză.
în ce priveşte spaţiul din str. N. Titulescu, pârâta urmează să-şi rezolve situaţia pe calea unei acţiuni separate şi, în orice caz, nu are nici o legătură cu litigiul de faţă.
Astfel fiind, nu se justifică nici cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Guvernului României şi a Primăriei Capitalei.
în consecinţă apelul apare nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Notă: Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5. în legătură cu Legea nr. 5/1973, a se vedea nota de la speţa nr. 39. Referitor la H.C.M. nr. 860/1973, a se vedea nota de la speţa nr. 137. Hotărârea Guvernului nr. 1.224/1990 privind înfiinţarea de societăţi
coemrciale pe acţiuni în industrie (publicată în Monitorul Oficial nr. 13 bis
din 21 ianuarie 1991), a fost modificată prin: H.G. nr. 114/1991, H.G. nr. 619/
1992, H.G. nr. 682/1992, H.G. nr. 693/1992, H.G. nr. 199/1993, H.G. nr. 630/
1993, H.G. nr. 778/1993, H.G. nr. 9/1994 şi H.G. nr. 310/1995.
