Clauza privind dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului nu poate avea înţelesul că acest drept crează obligaţia corelativă pentru locator, independent de voinţa acestuia pentru continuarea sau întreruperea locaţiunii.
Această clauză se interpretează în sensul operării unui drept de preferinţă în favoarea chiriaşului în cazul reînnoirii locaţiunii, dar fără să fie .neglijată voinţa locatorului.
(Secţia comercială, decizia nr. 476/27.04.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 678/26.01.1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanata S.C. “M” – S.A. împotriva pârâtei S.C. “A” – S.A. Bucureşti, dispunându-se evacuarea pârâtei din suprafaţa locativă cu destinaţie de spaţiu comercial situată în imobilul din Bd. 1 Mai, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pentru spaţiul comercial situat în Bucureşti, Bd. 1 Mai, raporturile de locaţiune au devenit fără termen şi, ca urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1436 alin.2 Cod civil.
A fost respinsă susţinerea referitoare la interdicţia prevăzută în adresa 1.867/20.07.1992 a Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, pentru că o astfel de interdicţie este contrară dispoziţiilor (art. 1436 şi urm.).
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “A” – S.A. Bucureşti, criticile vizând neobservarea de către instanţa de fond a clauzelor contractului, prin care intimata s-a obligat să prelungească locaţiunea, că, deşi s-a luat măsura, de către organele locale ale administraţiei, de a se interzice întreruperea raporturilor contractuale de locaţiune, intimata a procedat la somaţie pentru evacuare, solicitând instanţei să dispună eliberarea spaţiului. A mai arătat că s-a încercat renegocierea condiţiilor pentru prelungirea locaţiunii, dar că intimata a refuzat să prelungească contractul. Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat să se reconsidere conţinutul probelor aflate la dosar şi, admiţându-se recursul, să fie respinsă acţiunea reclamantei intimate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că locaţiunea spaţiului din Bd. 1 Mai s-a stabilit în temeiul contractului nr. 6.572, încheiat pe durată determinată, şi anume până în anul 1983. După această dată a operat tacita relocaţiune, cum corect a reţinut prima instanţă, locaţiunea devenind fără termen, potrivit dispoziţiilor art. 1436 Cod civil.
Este adevărat, astfel cum susţine recurenta, că deciziile importante în societăţile cu capital de stat se iau în condiţiile Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr.31/1990, dar locaţiunea nu încetează decât în condiţiile legii, neavând nici o relevanţă faptul neconsultării organului de conducere cu privire la evacuare. Cel mult, acesta putea să intervină în cazul renegocierii, dacă s-ar fi întrunit condiţia esenţială pentru contractele sinalagmatice, cea a acordului de voinţă pentru reînnoirea locaţiunii.
Clauza privind dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului nu poate fi primită, în sensul că acest drept crează obligaţia corejativă pentru locator pentru închiriere, independent de voinţa acestuia pentru continuarea sau întreruperea locaţiunii. Această clauză se interpretează în sensul operării unui drept de preferinţă în favoarea chiriaşului, în cazul reînnoirii locaţiunii, dar fără să fie neglijată voinţa locatorului.
Comunicarea Primăriei Municipiului Bucureşti către recurentă, de interzicere a întreruperii raporturilor contractuale ca măsură de dispoziţie peste prevederile legale în materia locaţiunii, a fost corect înlăturată de instanţa de fond, aplicarea Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr.58/1991 având tocmai scopul autonomiei societăţilor comerciale create în puterea legii şi a independenţei acestora în raporturile juridice.
Continuarea raporturilor contractuale nu poate fi dispusă ca măsură administrativă, deoarece părţile se supun, pe de o parte, convenţiei încheiate, iar, pe de altă parte, dispoziţiilor legale care reglementează domeniul respectiv.
în consecinţă, sentinţa prin care s-a dispus evacuarea recurentei din spaţiul pe care îl deţine în Bd. 1 Mai, fiind legală şi temeinică, va fi menţinută. Conform art.312 pct.l Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: în legătură cu Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de Ia speţa nr. 5.
Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active din patrimoniul acestora (publicată în Monitorul Oficial nr. 169 din 16 august 1991), a fost abrogată prin O.U.G. nr. 88/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 29 decembrie 1997).
