In lipsa unor dovezi administrate de pârâtă cu privire la starea în care a predat unitatea comercială către chiriaşă, nu mai putea invoca prevederile Legii nr. 5/1973, referitoare la categoria cheltuielilor comune ce revin chiriaşului.
(Secţia comercială, decizia nr. 772/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “G.S.M.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “P.” – SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 16.241.905 lei, contravaloarea unor lucrări de amenajare efectuate la spaţiile închiriate de pârâtă şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 558 din 31.01.1996, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 16.241.905 lei, contravaloare lucrări de îmbunătăţire şi la 110.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în contract s-a prevăzut ca amenajările făcute de chiriaş să fie decontate de către locatar, în momentul eliberării spaţiului închiriat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile au încheiat două contracte de închiriere pentru unitatea comercială situată în cartierul Crângaşi, la care s-a executat de către chiriaşa intimată amenajările în litigiu.
De asemeni, în anexa ce face parte integrantă din contract, la art. 7, părţile au convenit ca, în situaţia în care chiriaşul înţelege să părăsească spaţiul, acesta urma să facă dovada cu acte a contravalorii amenajărilor efectuate şi să solicite ca societatea sau o altă persoană să-i achite sumele.
Expertiza extrajudiciară depusă în dosarul de fond a stabilit cuantumul lucrărilor de amenajare efectiv executate de chiriaş.
Pârâta nu a contestat existenţa amenajărilor şi cuantumul acestora, ci valabilitatea clauzei de Ia art. 7 a anexei, parte integrantă a contractului.
în lipsa unor dovezi administrate de pârâtă cu privire la starea în care a predat unitatea comercială către chiriaşă, nu mai putea invoca prevederile Legii nr. 5/1973, referitoare la categoria cheltuielilor comune ce revin chiriaşului.
De asemeni, s-a reţinut că amenajările s-au executat la preluarea spaţiului, după perfectarea contractului, pârâta datorând suma Ia care a fost obligată.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1.058/1997 a Curţii
Supreme de Justiţie – secţia comercială.
