Ipoteca convenţională ia naştere din acordul de voinţă al părţilor, prin încheierea unui contract, cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege (capacitatea de a înstrăina şi calitatea de proprietar a celui ce consimte la constituirea ipotecii).
Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, contractul de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii.
De la data învestirii cu formulă a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare şi se vor evidenţia de către bancă, în afara bilanţului contabil, împreună cu creditele respective.
într-o atare situaţie, este de observat că legiuitorul a înţeles să acorde contractului de ipotecă calitatea de titlu executoriu, fără a fi necesară învestirea, aşa cum prevede pentru contractele de credit, astfel încât cererea reclamantei este inadmisibilă.
Mai mult, cum potrivit art. 1800 pct. 1 din Codul civil, privilegiile şi ipotecile se sting prin stingerea obligaţiei principale, reclamanta trebuia să facă dovada existenţei, la momentul formulării cererii, a obligaţiei principale, obligaţie certă, lichidă şi exigibilă.
în raport de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul şi s-a dispus schimbarea în parte hotărârii atacate, în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă (decizia civilă nr. 209/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).
