Din dispoziţiile O.G. nr. 51/1997 nu rezultă obligaţia utilizatorului de a plăti pe lângă ratele de leasing datorate până la data restituirii bunului şi toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum şi valoarea reziduală, clauza contractuală de plată a ratelor de leasing ce ar fi fost datorate în continuare, după reziliere, precum şi a valorii reziduale, fiind în mod evident excesivă şi stabilită printr-un contract tip adeziune, debitoarea neavând posibilitatea efectivă de a negocia cu finanţatorul creditoarea, aspect ce rezultă din redactarea condiţiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoştinţă utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2146 din 10 decembrie 2010
Prin sentința nr. 684/26.04.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a deschis procedura simplificată de faliment împotriva debitoarei SC U.C.M. SRL.
Creditoarea U.C.L.C. IFN SA a formulat cerere de admitere a creanței în cuantum de 40.094,48 lei, cu motivarea că aceasta rezultă din contractul de leasing financiar nr. 24981/UTILCOM-1-001, încheiat în data de 24.01.2007 între creditoare și debitoarea SC U.C.M. SRL și care a avut ca obiect finanțarea unui autoturism, este compusă din valoarea facturilor neachitate emise în perioada 12.12.2008 – 18.06.2009 cu titlu de rate leasing, asigurări și costuri recuperare bun totalizând 4.554,93 lei; daune-interese scadente la data deschiderii procedurii de insolvență în valoare de 35.419,05 lei, echivalentul în lei al sumei de 8.599,78 euro, calculate în conformitate cu clauza penală prevăzută la art. 4 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar, clauză ce își produce efectele în situația aplicării pactului comisoriu expres de gradul 4, și anume când contractul este reziliat de plin drept, fără intervenția instanței și fără punerea în întârziere și cheltuielile de judecată în valoare de 120,3 lei.
La data de 28.07.2010, lichidatorul judiciar a comunicat creditoarei că a înregistrat în tabelul preliminar creanța sa în valoare de 4.554,93 lei, constituită doar din suma reprezentând facturile emise și neachitate, fără a fi incluse sumele reprezentând daune-interese în valoare de 35.419,05 lei și valoarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că suma de 35.419,05 lei, ce reprezintă contravaloarea ratelor nescadente, nefacturate, calculate până la finalul contractului, precum și valoarea reziduală nefacturată, sunt sume nejustificate, deoarece O.G. nr. 51/1997 prevede recuperarea sumelor ce au fost calculate în temeiul contractului, până la reposesie, or creditoarea, deși nu a arătat clar, a realizat intrarea în posesie asupra bunului și a reziliat contractul, ratele nefacturate către debitoare dar cerute după rezilierea contractului sunt sume necuvenite.
în ceea ce privește clauza penală care acordă dreptul la ratele nescadente în condițiile în care bunul este la creditoare și contractul este reziliat, precum și inexistența dreptului utilizatorului de a rezilia contractul, s-a reținut că acestea sunt clauze abuzive, în contradicție cu art. 5 C.civ.
Creditoarea U.C.L.C. IFN SA a formulat contestație și a solicitat înregistrarea creanței în sumă totală de 40.094,48 lei reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă, în tabelul definitiv al creanțelor.
Curtea a constatat că în mod corect Tribunalul a respins contestația formulată de creditoare la tabelul preliminar al creanțelor. Examinând relațiile contractuale derulate între părți, dispozițiile contractuale din Contractul de leasing financiar nr. 24981/UTILCOM-1-001 încheiat în data de 24.01.2007, încheiat între creditoare și debitoare, s-a constatat că la art. 4.1 sunt prevăzute situațiile de reziliere sau denunțare unilaterală a contractului, de către creditoare, în calitate de finanțator, iar în art. 4.2 se arată că în această situație utilizatorul va plăti cu titlu de daune-interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi executat în totalitate și, la cererea finanțatorului, toate cheltuielile suportate de finanțator.
Judecătorul sindic a constatat în mod corect că această ultimă prevedere are natura unei clauze penale, întrucât este determinată întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale, prin stabilirea anticipată a echivalentului prejudiciului creditoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 1066 C.civ., clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul și având posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de parțială a obligațiilor de către debitor, conform dispozițiilor art. 1070 C.civ., însă instanța este obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art. 5 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/ utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/ finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/ utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Conform dispozițiilor art. 4.2 din Contractul de leasing încheiat între părți, în această situație utilizatorul va plăti cu titlu de daune-interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi executat în totalitate și, la cererea finanțatorului, toate cheltuielile suportate de finanțator.
O.G. nr. 51/1997, prin dispozițiile menționate, a avut în vedere plata sumelor datorate până la data restituirii bunului, în timp ce dispozițiile contractuale prevăd la art. 4.2 că daunele interese vor fi egale cu toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi executat în totalitate și, la cererea finanțatorului, toate cheltuielile suportate de finanțator.
Astfel cum s-a reținut de judecătorul sindic, nu se poate vorbi de o obligație „neîndeplinită” pentru viitor, contractul fiind reziliat, iar bunul restituit.
Nu rezultă din dispozițiile O.G. nr. 51/1997 obligația utilizatorului de a plăti pe lângă ratele de leasing datorate până la data restituirii bunului mai sus și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală, clauza contractuală de plată a ratelor de leasing ce ar fi fost datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale. fiind în mod evident excesivă și stabilită printr-un contract tip adeziune, debitoarea neavând posibilitatea efectivă de a negocia cu finanțatorul creditoarea, aspect ce rezultă, așa cum în mod temeinic a reținut judecătorul sindic, din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia.
Nu se poate reține nerepararea prejudiciului produs creditoarei, întrucât urmare rezilierii contractului de leasing are loc plata ratelor datorate până la această dată și restituirea bunului.
Curtea a constatat că sentința recurată este legală și temeinică, prin respingerea contestației la tabelul preliminar al creanțelor ca neîntemeiată instanța de fond a interpretat în mod corect contractul de leasing încheiat între părți, a aplicat în mod corect dispozițiile legale aplicabile, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 privind atribuțiile judecătorului sindic, în limitele atribuțiilor puterii judecătorești și a rolului activ al judecătorului, și a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Adrian Remus Ghiculescu, Judecător Valentina Gheorghe, Judecător Adriana Florina Secrețeanu)
