între reclamantă. în calitate de utilizator, şi pârâtă. în calitate de finanţator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 050I26MA0I din 26 ianuarie 2005, având ca obiect 4 autocamioane şi 4 semiremorci, toate aflate deja în posesia utilizatorului, pentru care utilizatorul trebuia să plătească 8 rate trimestriale în valoare de 17.165 euro fiecare, inclusiv dobânda (prima rată având scadenţa la 2 februarie 2005), şi o valoare reziduală de 51.600 curo. precum şi primele de asigurare.
în art. 9.2 de sub „Condiţiile generale ale contractului de leasing”, părţile au inserat un pact comisoriu de gradul 2, care dă posibilitatea finanţatorului de a rezilia contractul în cazul în care utilizatorul se dovedeşte a fi vinovat de ncrespectarea totală sau parţială a uneia dintre clauzele următoarelor secţiuni din „Condiţii generale ale contractului”: Secţiunea 2: „Ratele de leasing şi biletele la ordin”; Secţiunea 3: „întârzierea plăţii ratelor de leasing şi executarea biletelor la ordin”; Secţiunea 4: „Rcposcsia”; Secţiunea 5: „Livrarea”; Secţiunea 7: „Folosirea vehiculelor”; Secţiunea 8: „Riscul pentru pierdere sau avarii”, precum şi Secţiunea 9: „Asigurarea” din „Condiţii speciale ale contractului”.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că reclamanta a plătit din sumele datorate în baza contractului sus-menţionat numai 90.129 RON (şi aceasta cu întârziere faţă de termenele contractuale), rămânând de plată 99.709 RON, astfel că măsura rezilierii dispusă de pârâtă la data de 5 iulie 2005 a fost justificată.
în aceste condiţii, în care contractul de leasing nr. 050126MA01 din 26 ianuarie 2005 nu se mai află în fiinţă, executarea sa, solicitată prin acţiunea principală, nu mai are temei contractual şi. deci. nu este posibilă. De altfel, toate referirile la contractul de leasing anterior cu nr. 020904X1001/2002 nu au nicio relevanţă pentru soluţionarea litigiului de faţă. deoarece înseşi părţile au recunoscut că acesta a fost reziliat din culpa utilizatorului la data de 11 noiembrie 2004, după care s-a încheiat cel de-al doilea contract.
în consecinţă, acţiunea principală a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind admisă cererea reconvenţională, care avea ca obiect constatarea rezilierii contractului de leasing financiar.
Sentinţa arbitrală nr. 44 din 1 martie 2007
