În cauză creditoarea a arătat că solicită daunele interese alături de ratele de leasing neachitate, în temeiul art. 17 lit. e) din Condiţiile generale ale contractului.
În absenţa unei alte precizări această calificare a creditoarei trebuia să fie avută în vedere la soluţionarea pricinii, ea constituindu-se în temeiul juridic al solicitării formulate de parte şi în obiectul cu care judecătorul sindic a fost învestit.
Raportarea, în soluţionarea contestaţiei, la dispoziţiile art. 17 lit. c) din contractele părţilor, constituie, aşa cum se arată în recurs, o soluţionare a pretenţiilor contestatoarei prin raportarea la o altă clauză contractuală decât cea pe care aceasta a înţeles să o invoce.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1970 din 21 septembrie 2011
Prin precizarea la contestație formulată la 4.02.2011, creditoarea SC M. IFN București a arătat că se cuvenea înscrierea la masa credală a debitoarei SC A.D. SRL Rm.Vâlcea cu suma de 213.514,63 lei, compusă din 24.649,18 lei rate de leasing neachitate și 188.865,45 lei daune interese.
în motivare s-a arătat că între părți au intervenit trei contracte de leasing, respectiv nr. DF 31451/2007, DF 34451/2008 și DF 35714/2008, debitoarea neîndeplinindu-și în mod corespunzător obligațiile asumate, inclusiv sub aspectul neachitării integrale a ratelor, ceea ce a determinat rezilierea convențiilor, iar în temeiul art. 17 lit. e) creditoarea este îndreptățită să primească nu numai contravaloarea acestora, dar și daunele interese la care se referă textul.
Prin sentința nr. 1178/2011, Tribunalul Vâlcea a respins contestația acestei creditoare, admițând o alta.
Respingerea a fost motivată de instanță prin reținerea că daunele interese sunt cuvenite potrivit art. 17 lit. c) în cazul nerecuperării bunului ca echivalent al obligației de predare sau atunci când, datorită utilizării defectuoase sau nu datorită utilizării acestuia, el nu mai poate fi afectat unei folosințe obișnuite.
Cum pentru cele două autoturisme Dacia Logan, obiect al celor două contracte de leasing, nu s-a făcut dovada că bunurile nu mai sunt utilizabile pentru destinații, daunele nu pot fi acordate.
Contractul privind autoturismul Audia A6 nu dă dreptul creditoarei la daune interese, nefiind aplicabile dispozițiile art. 17 lit. c) invocate prin precizare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041 C.proc.civ. și susținând în esență următoarele:
– creditoarea a invocat dispozițiile art. 17 lit. e) și nu pe cele ale art. 17 lit. c) din Condițiile generale ale contractului de leasing, textele având obiect de reglementare diferit, așa încât instanța, în mod greșit, s-a raportat la acest din urmă text;
– în conformitate cu dispozițiile art. 1021 din C.civ., partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat este îndreptățită la daune interese, iar în baza art. 10 lit. f) din O.G. nr. 51/1997, pe timpul derulării contractului utilizatorul își asumă toate obligațiile ce decurg din folosirea bunului, precum și continuarea achitării ratelor până la plata integrală;
– potrivit art. 17 lit. e) din Convenția părților, utilizatorul va despăgubi pe locator cu contravaloarea tuturor pierderilor, cheltuielilor și obligațiilor ce au luat naștere ca o consecință directă a culpei celui dintâi, fiind suficientă declarația locatorului privind valoarea acestor pierderi.
Examinând criticile formulate s-a apreciat că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. ultim din C.proc.civ., instanța este obligată să hotărască numai asupra obiectului dedus judecății, iar în măsura în care acesta nu este suficient individualizat există posibilitatea punerii în discuție a unei eventuale precizări.
în cauză o astfel de precizare s-a făcut de către creditoare, care a arătat că solicită daunele interese alături de ratele de leasing neachitate, în temeiul art. 17 lit. e) din Condițiile generale ale contractului.
Este adevărat că în aceeași precizare s-a arătat că suma de 188.865,45 lei constă în diferența dintre sumele rămase de plată până la sfârșitul contractului de leasing, însă, ulterior, și așa cum s-a susținut și în recurs, această pretenție s-a întemeiat pe clauza din art. 17 lit. e).
în absența unei alte precizări această calificare a creditoarei trebuia să fie avută în vedere la soluționarea pricinii, ea constituindu-se în temeiul juridic al solicitării formulate de parte și în obiectul cu care judecătorul sindic a fost învestit.
Raportarea, în soluționarea contestației, la dispozițiile art. 17 lit. c) din contractele părților, constituie, așa cum s-a arătat în recurs, o soluționare a pretențiilor contestatoarei prin raportarea la o altă clauză contractuală decât cea pe care aceasta a înțeles să o invoce.
Reținând nesoluționarea contestației creditoarei, în limitele cu care fusese învestită instanța, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C.proc.civ., așa încât s-a impus admiterea recursului și casarea în parte a sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a dispus ca rejudecarea să privească numai contestația formulată de recurentă, întrucât soluția asupra celeilalte contestații nu a fost supusă cenzurii în calea de atac.
Față de această concluzie s-a apreciat că este inutilă cercetarea celorlalte critici, critici ce vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
