Faptul că pârâta a solicitat anularea autorizaţiei de închiriere video-casete, de la organul competent, solicitarea fiind admisă, nu poate afecta valabilitatea contractului de licenţă încheiat cu reclamanta. O eventuală reziliere a valabilităţii acestuia se realizează numai prin acordul de voinţă al părţilor.
(Secţia comercială, decizia nr. 783/15.10.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 3.255/8.04.1996, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “M. K. S. E.” – S.R.L., dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 360.000 lei, datorii contractuale, 360.000 lei, penalizări întârziere, precum şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că pârâta nu a achitat pretenţiile decurgând din contractul de licenţă încheiat cu reclamanta la 22.04.1994, debitul restant fiind în sumă de 360.000 lei. Faţă de clauza penală stipulată de părţile în litigiu prin convenţia încheiată, respectiv art. 14 din contractul de licenţă nr. 1.807/1994, pârâta datorează şi penalizări de întârziere în decontare, în cuantum egal cu debitul dedus judecăţii.
împotriva sentinţei a formulat apel pârâta, care a arătat că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală, întrucât la 21.07.1994 i-a fost anulată autorizaţia privind licenţa şi proiectarea de filme video. Astfel fiind, contractul de licenţă încheiat cu reclamanta a rămas fără obiect, acesta fiind reziliat de către apelantă, urmare a retragerii autorizaţiei, conform adresei din 12.08.1994, prin care a fost denunţată valabilitatea acestei convenţii.
Analizând actele şi lucrările cauzei, se reţine că la baza relaţiilor dintre părţi a stat contractul de licenţă nr. 1.807/22.04.1994, încheiat pentru o perioadă de 2 ani de la semnare, conform căruia apelanta, în calitate de beneficiar, avea obligaţia să achite intimatei-reclamante drepturile de licenţă, valoarea casetelor şi manopera de înregistrare a filmelor, plata efectuându-se în condiţiile art. 13 din contract, precum şi ale art. 14, care stipula clauza penală referitoare la plata de penalizări pentru întârziere.
Prin acest contract apelanta-pârâtă s-a obligat să achiziţioneze un drept de licenţă, pe care urma a-1 achita în rate lunare, conform anexei la convenţie, obligaţie pe care însă nu a înţeles să o respecte.
Faptul că apelanta a obţinut anularea autorizaţiei în legătură cu licenţa şi proiectarea de filme video din partea Centrului Naţional de Cinematografie, nu putea conduce la încetarea valabilităţii contractului încheiat cu intimata-reclamantă.
Conform adresei 1.143 din 6.12.1995, emisă de Centrul Naţional de Cinematografie, se reţine că eliberarea de autorizaţii de funcţionare pentru centrele de închirieri video casete, activitate desfăşurată de către apelanta-pârâtă, avea loc numai după ce respectiva societate încheia contract de licenţă cu intimata-reclamantă.
Conform acestei adrese se reţine că obţinerea unei atari autorizaţii este la latitudinea societăţii care închiriază video-casete, prelungirea ori anularea acesteia fiind efectuată la solicitarea respectivei societăţi.
Faptul că apelanta-pârâtă a solicitat anularea autorizaţiei de închiriere video-casete, de la organul competent, solicitare admisă, nu poate afecta valabilitatea contractului de licenţă încheiat cu intimata-reclamantă. O eventuală reziliere a valabilităţii acestuia trebuia să aibă acordul expres al intimatei-reclamante, nefiind suficientă -în acest sens – numai manifestarea de voinţă a apelantei-pârâte.
Astfel fiind, se reţine că, în mod corect, prima instanţă a admis pretenţiile deduse judecăţii, faţă de valabilitatea contractului încheiat între părţile în litigiu, ale cărui obligaţii nu au fost respectate de către apelanta-pârâtă.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 296 Cod proc. civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
