Prin Decretul nr. 450/1984 au fost stabilite normele minime de încărcare-descărcare a navelor în Porturile Constanţa, Galaţi, Brăila, Mangalia şi Tulcea. Normele minime au fost fixate diferenţiat, în funcţie de capacitatea de operare a navei şi felurile mărfurilor.
Timpul nefavorabil, reţinut drept cauză a operării cu întârziere a navei, în condiţiile „navă contrastalii”, nu se exceptează şi nici nu poate fi considerat în sarcina navlositorului.
(Secţia comercială, decizia nr. 194/28.03.1990)
Prin acţiune reclamanta I.C.E.M.B. a solicitat obligarea pârâtelor B.A.C.M.E.B., I.C.E.N.B. şi l.N.F.G. la plata sumei de 45.040 lei, daune echivalente cu contrastaliile plătite armatorului, potrivit hotărârii Tribunalului Municipiului Bucureşti nr. 3.317 din 1986, pentru staţionarea la descărcare a navei „Făgăraş”, peste timpul de stalii acordat.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă 1.743 din 28 martie 1989, prin care s-a admis acţiunea faţă de pârâta I.C.E.N.B., care a fost obligată la plata sumei de 675 Iei, cheltuieli de judecată.
Faţă de pârâtele l.N.F.G. şi B.A.C.M.E.B. acţiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nava „Făgăraş” a descărcat în Porturile Constanţa şi Galaţi, pentru primul port fiind prevăzută clauza „fără despath şi fără contrastalii”.
S-a mai reţinut că la întocmirea time-sheetului pentru Galaţi s-a avut în vedere norma de operare aferentă întregii cantităţi de marfă transportată.
Referindu-se la clauza „fără despath şi fără contrastalii”, convenită pentru operarea în Portul Constanţa, instanţa de fond a apreciat că, devreme ce în acest port nu a fost întocmită o foaie a timpului, I.E.P.-M.T.Tc.C., operând nava fără normă, nu-şi găseşte raţiune stabilirea pentru Portul Galaţi a normei de operare aferentă întregii cantităţi transportate de navă.
Susţinerea I.C.E.N.B. privind stabilirea normei pentru ambele porturi în raport de cantitatea totală operată prevăzută în contractul de navlosire a fi transportată s-a considerat justificată numai în ipoteza în care nava ar fi fost operată în aceleaşi condiţii, în ambele porturi.
Din dispoziţia instanţei a fost refăcută foaia timpului în funcţie de norma de operare aferentă cantităţii descărcată în Portul Galaţi, pe baza căreia s-a apreciat că în acest ultim port nu au fost înregistrate contrastalii.
Cu referire la acţiunea armatorului împotriva prestatorului de servicii şi navlositorului I.C.E.M.B., prima instanţă a reţinut că N.C. a încasat nelegal contrastalii raportate la întreaga cantitate descărcată, deşi a acceptat clauza pentru Portul Constanţa, fără contrastalii.
Cu această motivare, pretenţiile faţă de pârâta l.N.F.G. formulate de I.C.E.M. au fost respinse.
Reţinând culpa procesuală a pârâtei I.C.E.N.B., aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, cu referire şi la art. 20 din contractul de mandat.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta I.C.E.N.B., prin care a formulat critici în partea care se referă la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că, în mod greşit, s-a reţinut împrejurarea că nu s-a întocmit corespunzător foaia timpului.
Interpretarea dată de instanţa de fond condiţiilor de angajare în cele două porturi a fost considerată contrară dispoziţiilor Decretului nr.450/1984, norma de operare stabilindu-se în funcţie de categoria navei.
La rândul său, reclamanta I.C.E.M.B., prin recursul declarat, a formulat critici pentru netemeinicie şi nelegalitate, care vizează sentinţa în întregul său, referindu-se la greşita interpretare a dispoziţiilor Decretului nr.450/1984 privind stabilirea normei de descărcare, care a determinat instanţa de fond să nesocotească prevederile contractului de navlosire şi să dispună refacerea time-sheetului pentru Portul Galaţi, raportând norma la cantitatea descărcată în acest port, cu consecinţa operării fără depăşirea timpului de stalii.
O ultimă critică rezultată din sintetizarea motivelor de recurs formulate de I.C.E.M.B. vizează concluzia greşită că nava a operat fără contrastalii în ambele porturi, deşi prin sentinţa Tribunalului Municipiului Bucureşti nr. 3.317 din 15 septembrie 1986 s-a stabilit că timpul de stalii a fost depăşit şi că armatorului i se cuvine cu titlu de contrastalii suma de 45.039,50 lei, sumă pe care la rândul său a înţeles să o pretindă unităţilor economice chemate în judecată.
Grupând motivele de recurs formulate de recurente pe categorii de probleme se reţine, în ce priveşte norma de operare, că prin Decretul nr. 450/1984 au fost stabilite normele minime de încărcare-descărcare a navelor în Porturile Constanţa, Galaţi, Brăila, Mangalia şi Tulcea.
Din actul normativ citat rezultă că normele minime au fost fixate diferenţiat, în funcţie de capacitatea de operare a navei şi felurile mărfurilor.
Nava „Făgăraş” se încadrează în categoria a V-a, aşa încât norma de operare selectată în funcţie de această categorie s-a stabilit în raport de cantitatea de marfă la sosire.
Time-sheetului întocmit de broker a avut în vedere pentru Portul Galaţi, în cazul operării în dană nespecializată, o normă de 2.600 tone pe zi, normă care a fost avută în vedere la angajarea navei.
Aplicarea unei norme diferenţiate în raport de cantitatea de marfă descărcată în Porturile Constanţa şi Galaţi conduce la nesocotirea tonajului vasului şi a categoriei stabilite de actul normativ citat, categorie care nu se modifică după cum descărcarea are loc într-un port sau altul.
într-o altă interpretare, utilizând alt mod de determinare a normei, s-ar ajunge la nesocotirea condiţiilor de angajare.
Din examinarea foii timpului se poate observa că s-au respectat condiţiile de angajare, norma fiind selectată în funcţie de cantitatea totală descărcată, corespunzătoare categoriei a V-a de nave (de la 6.001-16.000 tone).
în acest context, criticile formulate de ambele recurente sunt întemeiate, instanţa de fond dispunând greşit refacerea time-sheetului.
Prin urmare, analiza depăşirii timpului de stalii urmează să fie făcută în raport de cauzele reţinute în referatul întocmit de prestatorul de servicii, din care rezultă că în Portul Galaţi nu a fost respectată norma de operare, timpul de descărcare fiind raportat la norma de 1.500 tone pe zi, deşi în avizul de navlosire s-a prevăzut o normă de 2.600 tone pe zi.
Timpul nefavorabil, reţinut drept cauză a operării cu întârziere a navei în condiţiile „navă contrastalii”, nu se exceptează şi nici nu poate fi considerat în sarcina navlositorului, cum s-a stabilit prin referat.
Apărările de fond ale prestatorului de servicii vizează şi exceptarea timpului necesar pentru rulare, dat fiind faptul că nava nu era specializată pentru astfel de mărfuri.
în istoricul de operare s-au făcut menţiuni în legătură cu efectuarea acestei operaţiuni, dar nu au fost prezentate precesele verbale întocmite cu nava sau căpitănia portului, care să ateste realitatea acestor operaţiuni.
De altfel, din observarea celorlalte cauze menţionate în istoric se constată că nu lopătarea constituie cauza unică de staţionare, ci faptul că nu s-a lucrat decât cu una sau două macarale, deşi nava avea 4 guri de hambar, în unele situaţii menţionându-se şi lipsa de vagoane, împrejurare care, de asemenea, nu a fost probată.
Cu sublinierea că unităţii de Comerţ Exterior, M.B., nu i se cuvine cu titlul de daune cheltuielile de judecată plătite armatorului în temeiul hotărârii nr. 3.317 din 15 septembrie 1986, întrucât obligaţia de plată a contrastaliilor către acesta rezultă din prevederile Decretului nr. 309/1978 şi Ordinului nr. 2/1979 şi că acestea sunt rezultatul culpei procesuale a recurentei menţionată mai sus, în conformitate cu art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, se vor admite ambele recursuri, iar sentinţa se va modifica, în sensul dispozitivului.