Contract de prestări servicii. Culpă comună în neexecutarea obligaţiilor asumate. Plata penalităţilor


Referitor la cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere izvorâte din contractul de prestări servicii încheiat între părţi. Tribunalul arbitral a reţinut următoarele: contractul, încheiat pe durată de 6 ani, în cursul anului 2006, a fost executat Iară ca vreuna dintre părţi să fi învederat incidente sau disensiuni, însă începând cu ianuarie 2007, odată cu renovarea unităţii, între părţi au intervenit grave neînţelegeri. în această a doua fază, ambele părţi au acţionat în afara contractului, mai exact contrar prevederilor contractului, fără ca acţiunile întreprinse de părţi să fie consemnate în scris, aşa cum obliga contractul (nici înlocuirea raftului şi înlăturarea celorlalte materiale promoţionale, nici discuţiile şi demersurile ce se pretinde a fi avut loc între părţi).

Astfel în cursul renovării, pârâta a dezinstalat materialele promoţionale din locurile stabilite contractual de către părţi, şi anume: raftul – lângă casa de marcat; restiera – la casa de marcat; orar de insert – pe uşa de intrare; strech frame – în dreapta uşii de intrare, fără a le mai reinstala. Procedând astfel, pârâta a încălcat prevederile art. 3.2. care obligau „să nu modifice, în niciun fel. modul în care au fost expuse şi aranjate respectivele materiale, decât cu condiţia obţinerii acordului scris prealabil al beneficiarului în acest sens”.

în acelaşi mod a procedat şi reclamanta, în sensul că a înlocuit materialele promoţionale, contractual amplasate, cu altele, iar în final a ridicat toate materialele promoţionale din unitate. Iară să fi întocmit niciun act de prcdarc-primire şi fără să fi procedat, împreună cu pârâta, la modificarea corespunzătoare a contractului. Reclamanta a contravenit astfel prevederilor contractului, inclusiv celei prevăzute de pct. 12.2, potrivit căreia „contractul nu poate fi completat sau modificat în orice alt mod decât în scris, prin încheierea unui act adiţional corespunzător”. Reclamanta nu şi-a îndeplinit. în această fază, nici obligaţia prevăzută de art. 4.2 din contract, de a asigura, prin intermediul reprezentanţilor săi autorizaţi, tot sprijinul necesar prestatorului în vederea reamenajării şi decorării unităţii şi să pună la dispoziţia prestatorului rafturile necesare expunerii de ţigarete. Oferta beneficiarului de acordare a sprijinului său. după caz, refuzarea nejustificată a acestei oferte trebuia, de asemenea, să fie consemnată în scris.

în lipsa oricărui proces-verbal de predare-primire a materialelor promoţionale, nu se poate stabili dacă. la data primirii de către pârâtă a notificării din 24 iulie 2007, aceasta mai deţinea materialele promoţionale primite de la reclamantă. Reclamanta susţine, prin răspunsul 3 la interogatoriu, că raftul „a fost ridicat de către tehnicianul J.T.I. după data

de 22 iunie 2007 din depozitul en gros” (al pârâtei), în timp ce pârâta susţine că a primit notificarea după ridicarea de cătrc delegatul J.T.I. a raftului, astfel că, oricum, pârâta nu mai putea reinstala raftul şi celelalte materiale promoţionale, de vreme ce nu le mai avea.

Din situaţia expusă. Tribunalul arbitral a reţinut că ambele părţi sunt în culpă. în proporţie egală, pentru acest mod defectuos de lucru, care a determinat neexecutarea contractului şi încetarea raporturilor contractuale dintre ele. în această situaţie, acţiunea a fost admisă în parte, şi anume pentru jumătate din penalitatea pretinsă în temeiul art. 8 din contract.

Sentinţa arbitrală nr. 156 din 11 iulie 2008