Tribunalul arbitral a reţinut că părţile au încheiat, la data de 28 noiembrie 2007, contractul de prestări servicii de publicitate, în temeiul căruia pârâta, în calitate de editor, s-a obligat să presteze, cu profesionalism şi promptitudine, o serie de servicii de publi
citate în favoarea reclamantei beneficiar şi, corelativ, reclamanta beneficiar s-a obligat, cu titlu principal, să plătească contravaloarea serviciilor prestate.
Acţiunea arbitrală are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 3.500 lei. consecinţa ncexecutării corespunzătoare a obligaţiei principale de prestări servicii de publicitate a produselor reclamantei, la carc s-a obligat.
Obligarea la daune materiale – expresie a răspunderi contractuale – presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor acestui tip de răspundere: săvârşirea faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, precum şi existenţa culpei autorului faptei ilicite.
Obiectul contractului constă în publicarea de către pârâtă a unor pagini de reclamă a produselor reclamantei în format l/l. Părţile nu au precizat dacă au avut în vedere, cu titlu exclusiv, o pagină de reclamă sau de catalog. Tribunalul arbitral a reţinut că reclamele produselor reclamantei sunt efectuate în formatul convenit 1/1. Efectuarea în partea de jos a reclamelor a unor menţiuni cu privire la alte companii nu echivalează cu executarea necorcspunzătoarc de către pârâtă a obligaţiei principale asumate în condiţiile existenţei unei anumite practici a serviciilor de publicitate prestate de pârâtă. Această practică este atestată de reclama produselor societăţii D., respectiva reclamă, efectuată în format 1/1, conţinând şi o menţiune cu privire la reclamantă.
Pe de altă parte, necompletarea de cătrc părţi a rubricii „Observaţii” din secţiunea „Obiectul contractului”, corelată cu efectuarea reclamei în format 1/1, a îndreptăţit Tribunalul arbitral să apreciczc că reclamanta nu a dovedit executarea necorespunzătoare a contractului. întrucât fapta ilicită nu există, este inutil a mai examina şi celelalte condiţii ale răspunderii contractuale.
Chiar dacă s-ar admite existenţa executării necorespunzătoare a obligaţiei principale asumate de pârâta editor, presupusul prejudiciu suferit de reclamantă nu este cert: „apreciem că aţi încasat o sumă totală de 1.500 lei. Iară TVA, pentru cele trei postări, sumă pe care o solicităm să ne-o remiteţi în calitatea noastră de beneficiar exclusiv al celor trei pagini de publicitate” (convocarea la conciliere directă). Or, în sistemul român de drept, poate fi reparat un prejudiciu actual şi cert.
Drept urmare, în condiţiile art. 969, art. 977 C. civ., acţiunea a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 237 din 11 decembrie 2008
