Contract de prestări servicii expediţii. Incidenţa O.G. nr. 7/2005. Marfă lipsă la destinaţie. Prezumţia de culpă. Nerăsturnarea ei. Consecinţe


O.G. nr. 7/2005, art. 60. art. 61

Având în vedere că data la care s-a efectuat transportul feroviar este 28-31 mai 2005. astfel cum rezultă din conţinutul avizului de însoţire a mărfii nr. 2457056 şi din procesul-verbal de constatare nr. 4/2005, pretenţiile reclamantei au fost analizate prin raportare la art. 60 şi art. 61 din O.G nr. 7/2005 de aprobare a Regulamentului privind transportul pc căile ferate din România. Articolele 82.1, 83.1, 83.3 din O.G nr. 41/1997 invocate de reclamantă sunt inaplicabile, întrucât, la data efectuării transportului mărfii ale cărei lipsuri cantitative se invocă, dispoziţiile acestui din urmă act normativ erau abrogate. Potrivit art. 60 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin O.G nr. 7/2005, operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a mărfii din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei. Prezumţia de culpă a operatorului feroviar -pârâta I (SN T.F.M. SA), corelată cu prevederile procesului-verbal nr. 4/2005 de constatare a lipsurilor cantitative la vagonul nr. 825378555635, precum şi cu necontcstarea prevederilor acestui din urmă document, lipseşte de fundament apărarea pârâtei I în sensul că expeditorul este culpabil. Potrivit prevederilor O.G nr. 7/2005, reclamanta destinatar nu are obligaţia legală de a proba niciunul dintre elementele răspunderii decurgând din contractul comercial de transport (prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate, vinovăţie), culpa cărăuşului pârâta I prezumându-se până la proba contrară. Lipsa oricărei dovezi contrarii (pârâta I rezumându-se la simple afirmaţii), precum şi nedovedirea de către aceasta a niciunei cauze cxoncratoarc de răspundere instituite de art. 61 alin. (2)-(4) din

O.G nr. 7/2005, coroborată cu prevederile procesului-verbal de constatare nr. 4/2005, îndreptăţesc Tribunalul arbitral, în temeiul art. 60 din O.G nr. 7/2005, să oblige pârâta I cărăuş la plata sumei de 1.956,97 lei reprezentând contravaloare marfă găsită lipsă la destinaţie.

Sentinţa arbitrală nr. 63 din 25 martie 2008