Contract de prestări servicii. Obligarea la executarea prestaţiilor asumate chiar şi în situaţia intervenirii unui contract de novaţie Societăţi comerciale


Reclamanta S.C. B.R. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E.T.M. S.R.L., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 312.939,77 lei reprezentând c/val. lucrărilor executate în luna august 2008 şi neachitate de către pârâtă, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că între părţi a intervenit un raport juridic comercial materializat prin încheierea, la data de 15.04.2008 a Memorandumului de înţelegere, având ca obiect executarea lucrărilor de proiectare a construcţiei şi a tuturor operaţiunilor necesare executării proiectului tehnic în vederea construirii Centrului de Energie şi Turnurilor de Răcire situate în D.T.S. În baza acestui înscris, s-a încheiat între reclamantă şi firma P. şi A. SRL contractul nr. 254/2008 având ca obiect realizarea lucrărilor de proiectare, montaj şi avizare ISCIR pentru echipamentele de instalaţii tehnologice aferente obiectivului arătat mai sus.

În baza înţelegerii părţilor, s-a stabilit ca reclamantei să-i fie acordat 10% din contravaloarea lucrărilor executate de subcontractor, astfel că la data de 10.09.2008 s-a emis factura proformă 39/08 în sumă de 68.740,77 lei, respectiv factura 40/12.09.2008 pentru suma de 244.199 lei, ambele însuşite de către pârâtă prin semnătură şi ştampilă, însă neachitate în momentul emiterii facturilor fiscale.

A mai arătat că deşi societatea reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar pârâta a acceptat atât lucrările executate cât şi contravaloarea lor, a refuzat achitarea.

De asemenea, reclamanta a învederat instanţei că s-a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului în conformitate cu articolul 7201 C. pr. civ., însă aceasta a rămas fără niciun rezultat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 112, 7203 C. pr. civ., 969 al. 1 C. civ., 970 C.civ., art. 43, 46 C.com.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că deşi între părţi s-a încheiat Memorandumul de înţelegere la care se referă reclamanta, prin care aceasta din urmă, în calitate de antreprenor şi manager general, s-a obligat să execute, printre altele, lucrările de proiectare şi execuţie a obiectivului denumit generic Energy Canter, acest act a prevăzut în mod generic serviciile care urmau să fie prestate, părţile stabilind încheierea unui contract în acest sens, contract care nu a mai fost încheiat.

Cu toate acestea, reclamanta în calitate de antreprenor, a încheiat cu SC P. şi A. SRL, în calitate de subantreprenor, contractul nr. 254 prin care aceasta din urmă s-a obligat să execute lucrările denumite „Structură metalică consolidare stâlpi hală amestecare pentru sistem Nuova Ciba pentru fabrica EuroTire, D. T. S.” în schimbul plăţii de către reclamantă a sumei de 2.831.248,42 Euro.

Totodată, conform art. 2 din Memorandum, preţul actului juridic încheiat constă în suma rezultată din adunarea preţului plătit de reclamantă subcontractorului P.+ 10% din preţul subcontractorului.

A mai arătat că deşi reclamanta pretinde efectuarea lucrărilor evidenţiate în anexele 3-8 ale cererii, la data efectuării lucrărilor – 12 august 2008 – , aceasta nu mai era ţinută de vreo obligaţie contractuală, acestea încetând la data de 30.07.2008, executarea acestor lucrări efectuându-se în baza unui nou acord de voinţă, încheiat în formă simplificată, mai exact a ordinului de modificare din 12.08.2008, acceptat de către reclamantă şi executat integral de către P. şi A. SRL.

Mai mult, reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de a individualiza, cu privire la fiecare factură emisă, în baza de calcul a preţului datorat de subscrisă. De asemenea nu i-a prezentat niciodată facturile emise de subcontractor şi nici dovada plăţii acestor facturi. Ulterior invocării excepţiei de neexecutare, s-a încheiat între pârâtă şi P. şi A. SRL, un contract numit Novaţia prin schimbare de debitor, prin care s-a obligat şi a plătit direct către aceasta preţul serviciilor efectuate de subcontractor, respectiv suma de 1.000.000 lei conform facturii fiscale.

S-a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi interogatorii, răspunsurile consemnate fiind ataşate la dosar.

La data de 2.02.2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul reducerii pretenţiilor la suma de 31.644,15 lei, reprezentând numai cele 10 procente care constituie contraprestaţia contractuală conform articolului 2 din Memorandumul de înţelegere încheiat între părţi.

Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de administrativ a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 31.644,15 lei reprezentând c/val. lucrări precum şi suma de 8881 lei reprezentând cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a încheiat la data de 15.04.2008 un Memorandum de înţelegere prin care reclamanta s-a obligat să asigure serviciile şi proiectul tehnic detaliat şi execuţia proiectului stipulat în preambulul acestui act precum şi toate operaţiunile necesare până la data de 30.07.2008, remuneraţia acesteia plătită de către pârâtă reprezentând plata reclamantei către subcontractorul său plus 10%.

În baza acestei înţelegeri, reclamanta a încheiat un contract de subantrepriză cu firma P. şi A. SRL, obligaţiile acesteia din urmă stipulându-se în cuprinsul art. 5 şi demarându-se astfel lucrările la care reclamanta se obligase prin Memorandumul de înţelegere.

De altfel, pârâta nu a contestat efectuarea lucrărilor, însă a susţinut că reclamanta era obligată la efectuarea acestora până la data de 31.07.2008, şi că parte dintre lucrări au fost executate de subcontractor în luna august, în baza unui raport juridic nou încheiat între cele 2 părţi, denumit novaţie.

Această susţinere nu poate fi avută în vedere, faţă de împrejurarea că P. şi A. SRL (subcontractorul) emite către reclamanta B. R. SRL la data de 17.09.2008, facturile fiscale, în valoare de 224.279,18 lei, respectiv 63.394,93 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în baza contractului încheiat cu reclamanta, în luna august 2008.

Intervenirea contractului de novaţie între pârâtă şi subcontractor, n-o poate elibera pe prima de obligaţia de a plăti în favoarea reclamantei preţul stabilit prin Memorandumul de înţelegere, respectiv de 10% adăugat la contravaloarea lucrărilor executate de subcontractor, cu atât mai mult cu cât nici acest act şi nici contractul de subantrepriză încheiat între reclamantă şi subantreprenor nu au fost reziliate.

Efectuarea lucrărilor cu depăşirea termenului prevăzut în acordul încheiat, în condiţiile în care acestea au fost însuşite de către pârâtă, putea da dreptul acesteia din urmă, de a solicita eventual despăgubiri pentru executarea cu întârziere, lucru care însă nu s-a solicitat, dar n-o poate exonera de plata contravalorii lor, în caz contrar, patrimoniul său îmbogăţindu-se fără justă cauză.

Este lipsită de relevanţă de asemenea şi susţinerea pârâtei privind exonerarea sa de plata obligaţiei, datorită lipsei încheierii unui contract care să stabilească în concret sarcinile părţilor, în condiţiile în care convenţia (Memorandumul) încheiată între părţi, stabileşte în concret modalitatea de plată şi emiterea facturii, precizându-se expres în articolul 2 că remuneraţia plătită de pârâtă, reclamantei se va face în baza fie acestui Memorandum, fie contractului, nestipulându-se în niciun fel obligaţia imperativă a încheierii contractului.

Pentru considerentele enunţate mai sus, nu prezintă importanţă nici împrejurarea că ulterior emiterii facturilor, firma P. şi A. SRL, stornează aceste facturi şi emite direct facturi către pârâtă, ca urmare a intervenirii contractului de novaţie, facturi care sunt şi achitate, aceasta din urmă, nefiind absolvită de obligaţia achitării remuneraţiei de 10% adăugată la valoarea facturilor, cuvenită reclamantei în calitate de antreprenor.

Având în vedere dispoziţiile articolului 969 C.civ. care stipulează că „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” şi, faţă de starea de fapt reţinută mai sus, instanţa consideră întemeiată acţiunea precizată a reclamantei şi urmează a fi admisă şi obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 31.644,15 lei reprezentând 10% calculat la valoarea facturilor şi în conformitate cu articolul 2 din Memorandumul de înţelegere încheiat între părţi.