C. civ., art. 969, art. 1066, art. 1073
Problema pc carc o ridică litigiul şi în funcție de soluţionarea căreia se va stabili aplicabilitatea clauzei penale este dacă pârâtul şi-a executat sau nu, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin contractul de servicii şi administrare. Potrivit art. 3.1 din respectivul contract, „administratorul va duce la îndeplinire rezultatele financiare ale societăţii aşa cum prevăd anexa A şi anexa B la acest contract”.
Pretinsa neexecutare a obligaţiilor administratorului pârât trebuie raportată atât la conţinutul planului de producţie şi vânzări, cât şi la conţinutul planului rezultatelor financiare. ambele aferente anului 2005.
Planul de producţie şi vânzări al SC A. SRL aferent anului 2005 stabileşte următoarele: producţie totală – 3600 tone: vânzări – 7.200.000 euro; marjă brută – 1.440.000 euro: costuri de operare -1.148.000 euro.
Planul rezultatelor financiare elaborate de aceeaşi societate comercială stabileşte pentru aceeaşi perioadă de timp următoarele: sold iniţial – 55.000 euro: venituri –
8.800.000 euro: plăţi – 8.808.000 euro: sold final – 47.000 euro.
Analizând situaţia financiară a SC A. SRL din anul 2005. Tribunalul arbitral a constatat că în această perioadă s-a înregistrat o pierdere de 2.595.370 RON, astfel cum rezultă din raportul de bilanţ întocmit la 31 decembrie 2005, precum şi din extrasul contului de profit şi pierdere. Situaţia financiară negativă înregistrată efectiv în anul 2005 este confirmată de raportul de inspecţie fiscală din 12 iulie 2006, la nivelul sumei de 2.613.013 RON. Dc asemenea, răspunsurile pârâtului la întrebările nr. 1. nr. 3 şi nr. 8 formulate de reclamanţi în cadrul interogatoriului atestă situaţia financiară nefavorabilă a SC A. SRL în anul financiar 2005. precum şi neexecutarea obligaţiilor asumate de pârât în cadrul contractului de servicii şi administrare.
Formularea imperativă a textului art. 3.1 din contractul de servicii şi administrare a îndreptăţit Tribunalul arbitral să atribuie obligaţiei instituite de respectiva clauză contractuală caracterul specific unei obligaţii de rezultat. O asemenea calificare are consecinţe asupra culpei, în sensul că ncîndeplinirea (fapta ilicită) rezultatelor financiare ale SC A. SRL, astfel cum a fost dovedită de actele dosarului, echivalează cu prezumarea nccxecu-tării culpabile a obligaţiilor contractuale. Prezumţia de culpă capătă un caracter absolut ca urmare a recunoaşterii de cătrc pârât în cadrul interogatoriului a neîndeplinirii performanţelor financiare.
Nu a putut 11 reţinută apărarea pârâtului în sensul că negocierea parametrilor economici cuprinşi în anexele A şi B a avut loc cu o lună înainte de semnarea contractului de servicii şi administrare aspect ce ar exonera de răspundere pe pârât pentru ncîndepli-nirea obligaţiilor asumate. Inexistenţa vreunei menţiuni cu privire la data întocmirii anexelor A şi B, precum şi stipularea expresă a obligaţiilor pârâtului prin raportare la indicatorii economici stabiliţi de acestea din urmă (art. 3.1 din contractul de servicii şi administrare) au îndreptăţit Tribunalul arbitral să considere că data întocmirii sus-menţio-natelor anexe este comună cu data întocmirii respectivului contract de servicii şi administrare. Astfel, la data de 26 aprilie 2005 s-au semnat atât contractul, cât şi anexele A şi
B. pârâtul având obligaţia de a-şi îndeplini angajamentele de rezultat asumate începând cu acea dată. Formalităţile obţinerii derogărilor de la prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 (decizia nr. 89 din 19 mai 2005), obţinerea autorizării concentrării economice de către Consiliul Concurenţei (decizia nr. 198 din 31 octombrie 2005) nu au condiţionat îndeplinirea angajamentelor asumate de cătrc pârât, ci desfăşurarea în condiţii
legale a activităţii SC A. SRL pe piaţa relevantă a cărnii preparate şi a produselor din carne. Semnarea contractului de subscriere de SC A. SRL cu asociat unic (pârâtul) şi de reclamanţi în calitate de subscriitori a avut drept consecinţă obţinerea de către părţile acestuia a aprobărilor necesare desfăşurării activităţii comerciale. Or. eventualele întârzieri în demararea acestor formalităţi sunt imputabile şi pârâtului în calitate de asociat unic al SC A. SRL. Principiul nemo auditur propriam turpitudinem alegans lipseşte de fundament apărarea pârâtului în sensul exonerării sale de răspundere pentru neîndc-plinirea obligaţiilor asumate. Hotărârea A.GA. din II noiembrie 2005 nu este aptă de a exonera pe pârât pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, atâta timp cât acesta din urmă a semnat-o şi a recunoscut că a fost de acord cu prevederile ci (răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 12 din interogator). Toate acestea stabilesc inexistenţa vreunei cauze cxoneratoarc de răspundere şi au îndreptăţit Tribunalul arbitral să constate nccxecutarea culpabilă de către pârât a obligaţiilor asumate.
Cu privire la condiţia prejudiciului, Tribunalul arbitral a constatat că art. 10.LI (clauza penală) din contractul de servicii şi administrare reprezintă despăgubirile Ia care sunt îndreptăţiţi creditorii reclamanţi în ipoteza în care obligaţia debitorului pârât nu a fost executată. Cuantumul prejudiciului este stabilit de însuşi conţinutul respectivei clauze penale, modalitate contractuală de evaluare anticipată a prejudiciului.
Cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită (nccxecutarea obligaţiilor asumate) şi prejudiciu (evaluat anticipat prin mecanismul clauzei penale). Tribunalul arbitral a reţinut că acesta rezultă ex re. Caracterul angajamentelor asumate de pârât, anume de rezultat (nu de diligenţă), a întărit convingerea Tribunalului arbitral în a susţine ca îndeplinite toate condiţiile de angajare a răspunderii contractuale a pârâtului.
Efectele angajării răspunderii contractuale a acestuia din urmă au fost stabilite prin raportare la conţinutul propriu-zis al clauzei penale. Potrivit art. 10.1.1, „administratorul va transfera, gratuit, două treimi din acţiunile sale reprezentând 20% din capitalul social al societăţii spre noii acţionari, care vor beneficia de acestea procentual, în funcţie de cota fiecăruia de participare la capitalul social al societăţii”.
Ca urmare a majorării capitalului social al SC A. SRL de la 4.289.150 RON la 5.008.790 RON, a măririi numărului de părţi sociale de la 428.915 la 500.879, a cesiunii unui număr de 53.543 de părţi sociale de la pârât la reclamanţi, astfel cum rezultă din actul adiţional din 14 noiembrie 2005 (dată confirmată de ambele părţi în şedinţa de arbitrare din 22 februarie 2007), din încheierea Tribunalului Buzău din 24 noiembrie 2005, din actul constatator de la nr. 40230 din 27 februarie 2007, structura capitalului social al SC A. SRL şi cota de participare la beneficii şi pierderi este următoarea: reclamantul I – 212.873 părţi sociale, 42,50% cotă de participare: reclamantul II – 106.437 părţi sociale, 21,25% cotă de participare; reclamantul III – 106.437 părţi sociale, 21,25% cotă de participare: pârâtul – 75.132 părţi sociale. 15% cotă de participare.
Condiţiile aplicării clauzei penale fiind îndeplinite. Tribunalul arbitral a procedat la aplicarea concretă a acesteia. Ca urmare a cesiunii de părţi sociale în număr de 53.543, voinţa reală şi declarată a părţilor a fost în sensul reducerii cotei de participare a pârâtului la profitul şi pierderile SC A. SRL de la 25.69% la 15%. Tribunalul arbitral a constatat că 2/3 din acţiunile pârâtului reprezentând 15% din capitalul social al SC A. SRL însumează 50.088 părţi sociale. Cota de participare a reclamantului 1 la profitul şi pierderile SC A. SRL este de 42.50% din întreg capitalul social, a reclamanţilor II şi III este de câte 21.25% flecare din întreg capitalul social al aceleiaşi societăţi comerciale. Ccle 50.088 părţi socialc se vor împărţi între cei trei reclamanţi conform participării lor la capitalul social al SC A. SRL. Conform acestci participări comune la capitalul social şi prin mecanismul aplicării clauzei penale, reclamantul I are dreptul la jumătate din 50.088 părţi
sociale (2/3 din 75.132 părţi sociale deţinute de pârât), adică la 25.044 părţi sociale. Reclamanţii II şi III au dreptul, împreună, la 25.044 părţi sociale, dar fiecare are dreptul la 12.522 părţi sociale. Constatând corectitudinea calculului cfectuat de reclamanţi. Tribunalul arbitral a dispus transferarea cu titlu gratuit, în temeiul art. 969, art. 1066 C. civ., în patrimoniul fiecăruia dintre reclamanţii II şi III a unui număr de 12.522 părţi sociale emise de SC A. SRL, iar în patrimoniului reclamantului I a unui număr de 25.044 părţi sociale emise de aceeaşi societate comercială.
în caz de refuz de de către pârât a obligaţiei de a face stabilite de clauza penală. Tribunalul arbitral a constatat, în temeiul art. 969. art. 1073 C. civ.. dobândirea de cătrc reclamanţi a unui număr de 50.088 părţi sociale potrivit cotelor de participare din capitalul social al SC A. SRL şi potrivit calculului efectuat mai sus.
Astfel fiind, acţiunea este întemeiată şi a fost admisă.
Sentinţa arbitrată nr. 75 din 13 aprilie 2007
