Contractul de prestaţii nu poate să conţină clauze contrare dispoziţiilor care reglementează circuitul containerelor şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării termenelor astfel stabilite.
Se poate considera contractul de prestaţii încheiat cu clauzele propuse de intimată dacă se are în vedere dispoziţia din T.L.M. (I) potrivit căreia duminicile, sărbătorile legale şi nopţile nu prelungesc termenele de descărcare-încărcare la domiciliul beneficiarilor de transport.
Dacă, în recurs, se constată că instanţa de fond nu s-a oprit corect asupra variantei de calcul, cealaltă variantă nu poate fi analizată în această fază procesuală, datorită agravării situaţiei recurentei.
(Secţia comercială, decizia nr. 339/11.07.1990)
Prin sentinţa civilă nr. 858 din 22 martie 1990, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta R.C.F.B., pârâta I.C.R.T.I.B. fiind obligată să-i plătească suma de 44.278 lei, taxă imobilizare şi 664 lei, cheltuieli de judecată.
Aceeaşi pârâtă a fost obligată să plătească onorariul de expertiză în sumă de 1.000 lei, din care 500 Iei în contul Biroului local de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere concluziile expertizei, în varianta prin care s-a stabilit suma datorată de 44.278 lei, instanţa reţinând, în alţi termeni, că pentru perioada în care s-au produs imobilizările, părţile nu au reglementat prin convenţie modalitatea de derulare a transportului în containere şi sancţiunile în caz de imobilizare a acestora.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, critica privind, în esenţă, inexistenţa raporturilor contractuale pentru perioada în care s-au produs imobilizările, soluţia fiind considerată în totală contradicţie cu dispoziţiile legale care prevăd acordarea de penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale numai în temeiul unui contract încheiat în forma prevăzută de lege.
Recursul este nefondat.
Examinând actele aflate la dosar, în raport de criticile formulate de recurentă, se reţine că în cauză s-au pretins taxe de imobilizare transcontainere şi semiremorci, calculate potrivit T.L.M. (III) B cod 2102.
Admiţând că pentru perioada de imobilizare contractul nr. 61/1989 -990 nu era perfectat, nu se poate admite susţinerea recurentei că taxele de imobilizare nu sunt datorate, întrucât T.L.M. (I) pct. 6 a prevăzut atât modalitatea de acordare a termenelor pentru efectuarea operaţiunilor, cât şi sancţiunea pentru nerespectarea acestor termene. Pe de altă parte, se poate considera contractul de prestaţii încheiat cu clauzele propuse de intimată, dacă se are în vedere dispoziţia din T.L.M. (I) potrivit căreia: duminicile, sărbătorile legale şi nopţile nu prelungesc termenele de descărcare-încărcare la domiciliul beneficiarului de transport.
Contractul de prestaţii, în acest context, nu poate să conţină clauze contrare dispoziţiilor care reglementează circuitul containerelor şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării termenelor astfel stabilite.
Faţă de aceste consideraţii, este de reţinut că instanţa de fond nu s-a oprit corect asupra variantei de calcul criticată de recurentă şi că, în condiţiile în care R.C.F.B. nu a declarat recurs, cealaltă variantă nu poate fi analizată în această fază a procesului, datorită agravării situaţiei recurentei.
în consecinţă, potrivit art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
