între părţi a intervenit contractul nr. 1/657/2003. pentru perioada 14 decembrie 2003 -11 decembrie 2004, prelungit prin actele adiţionale nr. I din 10 decembric 2004 şi nr. 2 din I februarie 2005 până la 7 februarie 2005. pentru punerea la dispoziţia pârâtei a infrastructurii feroviare, contra plăţii Tarifului de utilizare a infrastructurii (T.U.I.). Pe de altă parte, pârâta a anulat unele poziţii din programul zilnic de circulaţie a trenurilor şi a cerut trenuri suplimentare, prestaţii pentru care reclamanta a formulat pretenţiile din acţiune (260.771,02 lei pentru perioada septembrie – decembrie 2004 şi 101.399,47 lei pentru perioada 1 ianuarie – 6 februarie 2005), în total 362.170,49 Ici.
Susţinerile pârâtei privind inadmisibilitatea aplicării tarifelor din Foaia oficială nr. 11/2004 unui contract din 2003, întrucât aceasta ar însemna o aplicare retroactivă a respectivelor tarife, nu au putut fi reţinute. în speţă nu se ridică nicio problemă de retroactivitate perioada în litigiu este 1 septembrie 2004 – 9 februarie 2005, iar tarifele au intrat în vigoare la I septembrie 2004 ci, cel mult, se ridică o problemă de legalitate a tarifelor, respectiv dacă Consiliul de administraţie al C.F.R. era competent să stabilească astfel de tarife. Din acest punct de vedere, s-a reţinut că infrastructura feroviară este proprietate de stat. aflată în administraţia Ministerului Transporturilor şi în gestiunea C.F.R. şi. potrivit art. 19 lit. o) din H.G nr. 581/1998. Consiliul de administraţie al C.F.R. era competent să stabilească astfel de tarife (pentru prestări speciale, altele decât T.U.I.). Dc altfel, şi părţile au convenit (art. 30 alin. ultim) că tarifele pentru prestaţii speciale (anexele 4. 6 şi 9) sunt stabilite conform Tarifelor pentru servicii auxiliare efectuate de C.F.R. şi sunt prezentate în publicaţii proprii şi actualizate periodic şi că, potrivit art. 5.4.1 din contract, anularea utilizării unor trasee sau suplimentarea acestora atrage plata unor tarife suplimentare conform Tarifelor pentru servicii auxiliare efectuate de C.F.R. unor terţi. Mai mult. aceste tarife au fost contestate de Asociaţia Transportorilor Feroviari Privaţi din România, iar Consiliul de Supraveghere din Domeniul Feroviar, din cadrul Ministerului Transporturilor, prin decizia din 28 noiembrie 2005 – rămasă definitivă prin neatacare la instanţele judecătoreşti -, a respins contestaţia, reţinând legalitatea tarifelor publicate în Foaia oficială nr. 11/2004 şi aplicabile de la I septembrie 2004. Ca urmare, s-a reţinut că acestea sunt tarifele aplicabile în speţă pentru perioada din litigiu (1 septembrie 2004 – 6 februarie 2005).
Cât priveşte programele zilniec de circulaţie, abstracţie făcând de faptul că ele au fost comunicate pârâtei în condiţiile prevăzute de contract. în speţă nu este în discuţie cum s-au executat aceste programe şi ce răspunderi ar reveni uncia sau ambelor părţi din modul de executare, ci sunt în discuţie doar anulările şi trenurile suplimentare puse la dispoziţie în perioada 1 septembrie 2004 – 6 februarie 2005. astfel că nu prezintă interes examinarea acestor programe. Cât priveşte dispoziţiile legale aplicabile – a căror comunicare a cerut-o pârâta s-a reţinut, pe de o parte, că de principiu toate dispoziţiile legale, indiferent de nivelul lor, au necesară pentru a putea fi cunoscute de către cei
interesaţi, iar. pe de altă parte, că pârâta nu a arătat un anume act normativ ce nu i-ar fi fost cunoscut şi care să o împiedice să facă evaluările necesare pentru pretenţiile formulate prin acţiune.
Faţă de cele de mai sus. pârâta a fost obligată la plata sumei de 362.170.49 lei (RON).
Sentinţa arbitrală nr. 119 din 30 mai 2007
