Dacă părţile au confirmat expres menţiunile din registrul veghetor -conformându-se Ordinului M.T.Tc. nr. 24/1982 – nu se poate reţine nulitatea acestor menţiuni.
(Secţia comercială, decizia nr. 177/19.03.1990)
Prin acţiunea introdusă la 17.04.1989 de B.A.T.M.M.B ,-F.P.E.L.M.C.I.I.U. s-a solicitat obligarea R.C.F.B. la restituirea sumei de 13.650 lei încasată necuvenit, din totalul de 17.100 lei, locaţii calculate la vagoane puse Ia descărcare în luna octombrie 1988, sumă încasată fără acceptare cu dispoziţia nr. 10.233/1988 şi la plata sumei de 205 lei, cheltuieli de judecată.
Soluţionând litigiul prin sentinţa civilă nr. 5.350 din 17.11.1989 instanţa legal învestită a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, obligând pârâta să-i plătească reclamantei şi suma de 1.600 lei, onorariu avansat pentru expertiza efectuată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere exprimat în expertiză, în sensul că reclamanta nu datora locaţiile în sumă de 17.100 lei calculate şi încasate de pârâtă, întrucât din registrul veghetor al staţiei nu rezultă că vagoanele în discuţie au fost avizate şi neavând rubrici separate pentru înscrierea datei punerii vagoanelor la descărcare şi a datei restituirii acestora pentru ca semnătura delegatului reclamantei să ateste realitatea şi cuantumul locaţiilor, menţiunile respective sunt lipsite de efecte juridice.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că, deşi este reală constatarea expertizei cu privire la neîntocmirea unui borderou la predarea-primirea vagoanelor, datele privind avizarea, punerea la descărcare şi restituirea mijloacelor de transport înscrise în registrul veghetor au fost confirmate prin ştampila şi semnătura delegatului reclamantei, astfel că, potrivit variantei subsidiare prezentată de expert, acţiunea era întemeiată în parte, pentru suma de 3.870 lei, încasată cu titlu de locaţii, deşi vagoanele nu fuseseră avizate.
Recursul este întemeiat, în sensul celor ce urmează: Din examinarea probelor dosarului, inclusiv a convenţiei de capacitate prezentată de intimată, în raport de criticile astfel formulate, se constată că, potrivit art. 5 din convenţia menţionată, avizarea transporturilor destinate reclamantei, ca şi restituirea acestora, trebuie realizată telefonic şi confirmată reciproc de salariaţii părţilor, predarea-primirea vagoanelor fiind reglementată la art. 8, în care se prevede că operaţiunile se îndeplinesc conform Ordinului M.T.Tc. nr. 24/1982, sub semnătura delegatului şi ştampila întreprinderii, în registrul veghetor.
Din enunţul celor două texte rezultă, fără nici un dubiu, că părţile au confirmat expres forţa probantă a menţiunilor registrului veghetor (şi nici n-ar fi putut legal să procedeze altfel), ce pot fi însă combătute cu mijloacele de probă admise şi concludente.
Or, în condiţiile în care reclamanta, invocându-şi implicit propria culpă, chiar dacă s-ar fi convenit ţinerea unei evidenţe suplimentare – borderoul de predare-primire (cu precizarea că nu există o atare stipulaţie în convenţia de capacitate) şi un astfel de document n-a fost întocmit, nu se poate reţine nulitatea menţiunilor din registrul veghetor al staţiei, confirmate ca atare de prepusul reclamantei.
în schimb, chiar în baza acestora, rezultă că pârâta a încălcat dispoziţiile art. 7 pct. 10 şi 11 din T.L.M. cu privire la avizarea vagoanelor, cu consecinţa că termenele de descărcare trebuiau calculate după expirarea a 3 ore necesare avizării şi că, în cauză, echivalentul locaţiilor pentru acest interval, în sumă de 3.870 lei, a fost nelegal încasat.
Aşa fiind, recursul urmează a fi admis şi, în baza art. 312 pct. 2 lit. a Cod proc. civilă, sentinţa se va modifica în consecinţă, cu obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei 460 lei, cheltuieli de judecată, din care 400 lei, cotă parte din onorariul de expertiză.
