Potrivit art.20 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr.941/1959, furnizorul expeditor este obligat să ataşeze la documentele de transport, actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinări cantitative la locul de descărcare.
Dacă furnizorul expeditor nu respectă dispoziţiile referitoare la recepţie, autorecepţie şi determinarea cantitativă şi calitativă a mărfurilor expediate, produsele circulă pe răspunderea sa, fiindu-i opozabile actele dresate de beneficiarul destinatar, conform Regulamentului, la verificarea mărfurilor primite.
(Secţia comercială, decizia nr. 330/2.10.1991)
Prin decizia civilă nr. 128, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti la data de 8.05.1991 a fost admis recursul declarat de I.C.D. împotriva sentinţei civile nr. 1.747/7.09.1990, pronunţată de aceiaşi instanţă, prin care s-a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei I.C.L. U.B. pentru plata sumei de 103.152,71 lei, refuzată din factura nr. 20.805 din 26.06.1989, emisă pentru decontarea preţului confecţiilor care s-au livrat la data de 27.06.1989.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că recurenta a depus înscrisuri care se impun a fi analizate în cadrul unei expertize contabile, care să verifice actele de expediţie, specificaţiile care au însoţit marfa (pe care pârâta a susţinut că nu a le-a primit), precum şi dacă factura nr.208.056 a fost achitată la data de 14.08.1990, astfel cum a susţinut recurenta.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar şi concluziile expertizei, se reţin următoarele:
în executarea obligaţiilor contractuale, reclamanta a livrat confecţii la data de 27.06.1989, însoţite de scrisoarea de trăsură 787.800, tranconteiner nr.2.007.
S-au emis facturile 208.042 şi 208.056/1989, prima pentru a încasa şi preţul unui număr de 1.570 buc. confecţii Dariela, iar cea de a doua pentru a încasa preţul unui număr de 430 buc. rochii din acelaşi sortiment.
Marfa a fost eliberată destinatarului, care a refuzat să achite 103.152 lei preţul celor 430 buc. rochii Dariela, facturată cu nr. 208.056/1989, pe motivul că acestea nu s-au expediat.
Din verificările efectuate de expertiză a rezultat că pentru livrarea reclamată nu s-a întocmit aviz de expediţie sau dispoziţie de livrare, documente care ar fi trebuit ca, alături de procesul verbal de autorecepţie şi specificaţii, să însoţească transportul.
Pe de altă parte, în ce priveşte procesele verbale de autorecepţie, numărul şi data menţionată pe acestea crează dubii asupra momentului întocmirii, respectiv a realităţii consemnărilor.
Urmărind fişa de magazie, cu referire la numărul de rochii Dariela, expertiza concluzionează că la data de 22.06.1989, lotul expediat era insuficient, deşi din nici un act aflat la dosar şi expertizat, nu rezultă care era cantitatea ce trebuia livrată în raport de cea contractată şi, ca urmare, a fost lansat în producţie lotul 949, din acelaşi model, care a intrat în magazie pe 26.06.1989.
Este adevărat că se operează la rubrica ieşiri cantitatea de 430 buc. rochii Dariela, md. 3.599, dar, în condiţiile în care completarea partidei nu exclude şi existenţa altor beneficiari, cum de altfel se menţionează la pag.5 din raportul de expertiză, nu se poate trage concluzia că produsul a fost expediat pârâtei.
Nu se contestă faptul că la documentul de transport nu au fost ataşate actele de livrare, reclamanta înscriind la rubrica “menţiuni ale predătorului”, că facturile se găsesc în transcontainer.
Această menţiune, din punct de vedere juridic, nu este de natură să justifice faptul că nu au fost anexate documentele de livrare, fiind evident că facturile sunt documente care se emit în vederea decontării şi că acestea urmează circuitul bancar.
Potrivit art.20 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr.941/1959, furnizorul expeditor este obligat să ataşeze la documentele de transport actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinări cantitative la locul de descărcare.
în cazul în care furnizorul expeditor nu respectă dispoziţiile referitoare la recepţie, autorecepţie şi determinarea cantitativă şi calitativă a mărfurilor expediate, produsele circulă pe răspunderea sa, fiind în totul opozabile actele dresate de beneficiarul destinatar, în condiţiile acestui regulament, la verificarea mărfurilor primite.
Faţă de dispoziţiile citate mai sus, recepţia efectuată de beneficiari este opozabilă furnizoarei, probele administrate în cauză, deci şi expertiza, prin constatările sale, nefiind de natură să ducă la o altă concluzie.
în consecinţă, acţiunea urmează să fie respinsă, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 3.000 lei, onorariu de expertiză.
Notă: Referitor la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
