Este de principiu că primirea mărfii stinge orice acţiune contra căii ferate, dacă această operaţiune a avut loc în fapt.
Art. 86 din Regulamentul de transport prevede şi excepţii de la această regulă în situaţia când se constată pierderi parţiale sau avarii înainte de preluarea mărfii de către cel în drept, precum şi în situaţia în care constatarea, care trebuia făcută conform art. 62 din Regulament, nu s-a făcut din culpa căii ferate.
(Secţia comercială, decizia nr. 457/11.11.1991)
Societatea Comercială “C” – S.A. Bucureşti a solicitat obligarea R.C.F.B. la plata sumei de 2.764,95 lei, daune echivalente cu valoarea mărfii lipsă la recepţia efectuată cu ocazia descărcării vagonului cu terminaţia 9.875, sosit la destinaţie cu sigiliul furnizorului, rupt.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4.611, a admis acţiunea, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 2.764,95 lei, daune şi 206 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că răspunderea revine cărăuşului, care nu a asigurat integritatea mărfii de la primire şi până la eliberarea acesteia destinatarului.
Prin recursul declarat, pârâta a formulat critici pe motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Criticile vizează nerespectarea dispoziţiilor art.86 din Regulamentul de transport şi a dispoziţiilor art.54 din H.C.M. nr.941/1959, în sensul că primirea mărfii fără obiecţiuni stinge dreptul la acţiune împotriva cărăuşului, cu atât mai mult cu cât preluarea mărfii nu a fost făcută în prezenţa delegatului staţiei.
Cu referire la posibilitatea unor constatări ulterioare primirii mărfii, recurenta a susţinut că acestea se justifică numai în situaţia în care cărăuşul nu i-ar fi oferit posibilitatea destinatarei să facă constatările solicitate la locul de primire.
Recursul este nefondat.
Din conţinutul actelor aflate la dosar rezultă că nu a fost asigurată integritatea mărfii pe timpul transportului, de vreme ce un sigiliu al furnizorului era rupt, iar unul din pereţii laterali prezenta o spărtură acoperită cu o bucată de placaj.
Cărăuşul a contestat realitatea constatărilor, considerându-le neopozabile, subliniind, pe de o parte, că transportul a fost preluat fără obiecţiuni, iar, pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru invitarea cărăuşului, ulterioară preluării mărfii.
De observat că predarea-preluarea mărfii de la cărăuş, în cazul în care destinatarul are linie industrială, se realizează potrivit procesului verbal tehnologic încheiat de staţie cu beneficiarul liniei.
Un astfel de act nu a fost prezentat instanţei pentru a vedea modalitatea de lucru stabilită şi obligaţiile ce revin ambelor părţi, în momentul predării efective.
Nu se contestă faptul că documentul de trasport şi, deci, plata creanţelor rezultând din acesta a fost efectuată, după cum nu se contestă că predarea efectivă a mărfii nu a coincis cu momentul eliberării documentului de transport.
Art. 61 din Regulamentul de transport stabileşte obligaţia de eliberare în staţia de destinaţie a documentului de transport a mărfii, cele două momente nefiind concomitente.
Este de principiu că primirea mărfii stinge orice acţiune contra căii ferate, dacă această operaţiune a avut loc în fapt. Art.86 din Regulamentul de transport prevede şi excepţii de la această regulă, în situaţia când se constată pierderi parţiale sau avarii înainte de preluarea mărfii de către cel în drept, precum şi în situaţia în care constatarea, care trebuie făcută conform art.62 din acelaşi regulament, nu s-a făcut din culpa căii ferate.
La dosar a fost depusă adresa nr. 200.045/28.09.1990, prin care a fost invitat cărăuşul la constatare, act care precede procesul verbal de recepţie, din care rezultă că vagonul nu a fost deschis şi că s-a constatat lipsa unui sigiliu şi, în fine, că partea laterală prezenta o bucată de placaj bătută în cuie.
în această situaţie, când vagonul nu a fost deschis, iar cărăuşul a fost invitat în vederea predării efective a vagonului şi a mărfii, faţă de împrejurarea că sigiliile erau violate, operează, până la proba contrară, prezumţia că nu a fost păstrată integritatea mărfii pe timpul transportului.
în speţă, primează prezumţia despre care s-a făcut vorbire mai sus şi, ca atare, dispoziţiile art. 86 pct. 4 (c) devin neoperabile.
în consecinţă, în conformitate cu art. 71 şi 74 din Regulamentul de transport, cărăuşul răspunde pentru paguba produsă destinatarului, aşa încât, cu această motivare, sentinţa pronunţată de instanţa de fond va fi menţinută.
Conform art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: Cu privire Ia H.C.M. nr.941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
