Primirea transportului (de la expeditor) crează prezumţia că este în ordine şi că s-au respectat regulile tehnice de încărcare şi fixare a mărfurilor; conţinutul actelor de recepţie nu conduce la concluzia contrară.
Deteriorările produse datorită nerespectării semnelor de avertizare, atrag răspunderea cărăuşului.
(Secţia comercială, decizia nr. 427/26.09.1990)
I.A.S.M. a solicitat obligarea R.C.F.B. la plata sumei de 5.656 lei, despăgubiri echivalente cu valoarea mărfii neachitată de beneficiară, ca urmare a constatării efectuată în staţia Bucureşti Triaj, precum şi cu ocazia preluării vagonului în staţia de deservire Berceni, din care rezultă că un număr de 299 sticle, care conţineau vin „Murfatlar”, erau sparte.
Tribunalul Muncipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 148/5.07.1990, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5.656 lei, daune şi 85 lei, cheltuieli de judecată, cu motivarea că din actele de constatare încheiate la destinaţie a rezultat că spargerile s-au produs datorită manevrelor violente, deşi pe vagon se aflau etichete de avertizare.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs.
Criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, recurenta a susţinut că prima instanţă a reţinut eronat drept cauză a spargerilor manevrarea violentă a vagonului, fără să observe că furnizorul nu şi-a respectat obligaţiile ce-i reveneau potrivit Regulamentului aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959, privind ancorarea şi fixarea mărfii în vagoane. în sensul acestor susţineri, recurenta s-a referit la prevederile art. 12 şi 22 din H.C.M. nr. 941/1959 şi anexa 2 pct. 8 din Ordinul M.A.G.F. nr. 96/1981, şi a solicitat reconsiderarea probelor aflate la dosar, şi admiterea recursului, cu modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor aflate la dosar, în raport de criticile formulate de recurentă, se reţine că marfa din vagonul cu terminaţia 96.631 a fost expediată la data de 22 octombrie, însoţită de avizul de expediţie nr. 630.389 şi factura nr. 4.133.
La preluarea mărfii pentru transport cărăuşul nu a obiectat cu privire la modul de ambalare şi fixare în vagon, operând, astfel, prezumţia instituită de art. 26 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959.
Primirea transportului creează prezumţia că este în ordine şi că s-au respectat regulile tehnice de încărcare şi fixare a mărfurilor.
Conţinutul actelor de recepţie nu conduce la concluzia contrară în legătură cu fixarea mărfii în vagon, astfel cum susţine reclamanta.
Simpla menţiune că navetele erau legate cu sârmă nu este de natură să ducă la o astfel de concluzie, de vreme ce, din celelalte menţiuni, nu rezultă că marfa era deplasată în vagon sau că au existat alte cauze care ar fi dus la spargere.
Pe de altă parte, este de observat că deşi vagonul s-a aflat în Staţia Bucureşti-Triaj la 25.ie.1989, a fost predat destinatarului la 6.11.1989.
Descărcarea mărfii în staţia Bucureşti-Triaj nu se justifică fără să fie anunţat beneficiarul sau furnizorul, chiar dacă vagonul a fost depistat cu scurgeri, astfel cum se menţionează în raportul de eveniment.
în acest context, instanţa de fond a reţinut corect, pe baza proceselor verbale de constatare, că spargerile s-au produs din culpa cărăuşului, datorită nerespectării semnelor de avertizare în legătură cu conţinutul vagonului.
Astfel fiind, potrivit art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
