Neexecutarea de către reclamantă a obligaţiei de plată a reparaţiilor utilajelor obiect al contractului. Compensarea datoriilor reciproce
C. civ., art. 1143 C. com., art. 413
între părţi s-au încheiate două contracte, intitulate ..contracte de transport intern de marfa” (contractul nr. 4016 din 1 august 2007 şi nr. 8959 din 4 ianuarie 2007), în baza cărora pârâta-reclamantă SC D.R. SRL, în calitate de „client-ordonator servicii de transport”, a pus la dispoziţia reclamantei’-pârâte SC E.C. SRL, în calitate de „transportator-cxecutant servicii de transport”, 2 semiremorci în vederea efectuării, la comandă, a unor servicii de transport de mărfuri conform unui program de transport emis de către client.
Plata serviciilor de transport trebuia făcută „la 30 de zile de la data facturării” lor de cătrc transportator (Capitolul III. pct. I). Totodată, s-a convenit că „neefectuarea sau refuzarea unei curse de pc planul de transport fără motive temeinice (defecţiunea unui cap tractor etc.) şi neanunţate în timp util de către transportator duc la penalizarea acestuia cu 150 curo pentru fiecare cursă neefectuată/refuzată” (Capitolul IV. pct. 2).
De asemenea, transportatorul este obligat „să înlocuiască în cel mai scurt timp posibil autovehiculele defecte/avariate grav, proprietate proprie, indiferent de locul unde se află ele. Pentru o eventuală reparaţie, verificare sau altă problemă tehnică, transportatorul va avea la dispoziţie 24 h pentru remedierea problemei. în caz contrar, acesta va suporta facturi de penalităţi emise de cătrc D. în valoare de 150 Ron + TVA/zi de staţionare, încc-pând cu cea de-a doua zi de nefuncţionare” (Capitolul IV, pct. 7 din contractul nr. 4016 din 1 august 2007).
în fine, „orice lipsă din componentele semiremorcii va fi suportată de transportator. Dcfectclc de exploatare vor fi suportate de transportator” (Capitolul IV, pct. 9).
Pe parcursul derulării raporturilor contractuale, pârâta-reclamantă SC D.R. SRL nu şi-a onorat integral obligaţiile de plată pentru transporturile efectuate, astfel încât a rezultat un debit principal de 21.007,14 lei. carc nu a fost contestat de către pârâta-reclamantă. în plus, reclamanta-pârâtă are dreptul şi la daunc-interesc constând în dobânda legală aferentă sumei datorate de pârâta-reclamantă SC D.R. SRL sau, cum este cazul în speţă, la daune-interese reprezentând indicele de inflaţie aferent întârzierii la plată, rcspectiv suma de 459,48 Ici, calculată de la scadenţa fiecărei facturi şi până în luna august 2008.
Din probele administrate mai rezultă faptul că transportatorul a refuzat sau nu a efectuat in termen unele comenzi, pârâta-reclamantă solicitând prin cererea reconvenţio-nală plata facturilor pentru staţionare internă auto: factura nr. 11008349 din 7 februarie 2008. în valoare de 1.088.85 lei. pentru 5 zile de staţionare, şi factura nr. 11009415 din 18 martie 2008, în valoare 2.685,21 lei, reprezentând contravaloarea a 600 euro pentru 4 zile staţionare. Aceste sume au fost însă facturate cu încălcarea prevederilor contractuale mai sus citate (Capitolul IV. pct. 2 şi 7 din ambele contracte). întrucât în contract nu se prevăd penalităţi pentru simpla întârziere în staţionare (ci doar pentru neremedierea defecţiunilor apărute la semiremorci în termen de 24 h – Capitolul IV, pct. 7), iar refuzul de efectuare a unei curse este sancţionat, în toate cazurile, cu suma fixă de 150 curo pentru fiecare cursă refuzată (Capitolul IV, pct. 2 din ambele contracte).
în consecinţă, cât priveşte aşa-ziscle „penalităţi de staţionare”, pârâta-reclamantă are dreptul doar la penalitatea de 150 curo pentru neonorarea comenzii din 30 ianuarie 2008, respectiv 671,31 lei (inclusiv TVA); Tribunalul arbitral a înlăturat susţinerile reclamantei-pârâte motivate de faptul că refuzul efectuării ar fi fost îndreptăţit pe motiv că, în speţă, comanda a fost făcută/primită după terminarea programului de lucru.
dcoarecc. pc de o parte, conform contractului, transportatorul era obligat să onoreze toate comenzile, indiferent de ora emiterii acestora, neexistând nicio prevedere contractuală contrară, iar. pe de altă parte, din actele aliate la dosar rezultă că în mod curent programul de aprovizionare al pârâtci-reclamante se desfăşoară în regim non stop. fapt care nu putea fi ignorat de către un transportator profesionist, cum este reclamanta-pârâtă.
Cât priveşte contravaloarea reparaţiilor făcute la cele două semiremorci carc au făcut obiectul contractclor de transport şi carc au fost remise în comodat transportatorului. în valoare totală de 15.803,20 lei. Tribunalul arbitral a constatat că pretenţiile pârâtci-recla-mante din cererea reconvenţională sunt de data aceasta în întregime întemeiate, aceste sume având ca suport juridic prevederile contractuale (Capitolul IV, pct. 9 din ambele contracte), iar ca suport tehnico-financiar facturile fiscale existente la dosar (factura fiscală nr. 110006304 din 31 octombrie 2007, în valoare de 15.017,9 Ici, reprezentând contravaloarea reparaţiilor aferente înlocuirii peretelui despărţitor la semiremorca B 56 TFS, emisă de SC D.R. SRL împreună cu factura fiscală nr. TA6/00002447 din 24 octombrie 2007, emisă pentru aceeaşi sumă de GE.. proprietarul semiremorcii avariate, şi factura fiscală nr. 112001578 din 31 octombric 2007, în valoare de 785,40 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor făcute la semiremorca B 58 PTS. emisă de SC D.R. SRL împreună cu factura fiscală nr. TA6/00002362 din 5 septembrie 2007, emisă pentru aceeaşi sumă de GE.). Susţinerile reclamantci-pârâtc în sensul că această sumă ar 11 disproporţionată nu au putut fi primite, câtă vreme, pe de o parte, nu a făcut nicio dovadă contrară în sensul că aceasta nu ar fi fost reală, iar, pe de altă parte, nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto carc să stabilească valoarea reală a reparaţiilor făcute la cele două remorci.
In drept, pretenţiile şi susţinerile părţilor îşi afiă temeiul în dispoziţiile art. 969 C. civ. („Convenţiile legal făcute a putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau prin cauze autorizate de lege”), art. 413 şi urm. C. com. (contractul de transport) coroboratc cu art. 1412 (locaţiunea lucrărilor) şi urm. C. civ., art. 1143 şi urm. C. civ. privitoare la stingerea obligaţiilor prin compensaţie.
în urma derulării raporturilor contractuale dintre părţi. în baza celor 2 contracte, pârâta-reclamantă SC D.R. SRL datorează suma de 21.466, 62, din care 21.007,14 lei rest de plată a serviciilor prestate de reclamanta-pârâtă. în calitate de transportator. în folosul său, şi 459.48 lei daune-interesc reprezentând indieclc de inflaţie aferent debitului principal, calculat de la scadenţa facturilor restante şi până în luna august 2008, conform calculului făcut de reclamanta-pârâtă SC E.C. SRL. în baza aceloraşi raporturi contractuale, reclamanta-pârâtă SC E.C. SRL datorează, la rândul său, în calitate de transportator, daune-interese în valoare de 16.474.51 lei. din carc 671,31 lei (150 euro) penalităţi pentru refuzul de efectuare a comenzii nr. 14982093 din 30 ianuarie 2008 în contul facturii nr. 11009415 din 18 martie 2008 în valoare totală de 2685,21 lei, inclusiv TVA.
Având în vedere existenţa creanţelor reciproce şi cererea pârâtei-reclamante SC D.R. SRL privind constatarea aplicabilităţii dispoziţiilor legale în vigoare în materie de compensaţie, conform cărora când două persoane sunt datoare una alteia între ele operează compensaţia şi stingerea datoriilor reciproce până la concurenţa celei mai mici dintre acestea (art. 1143 şi urm. C. civ.), respectiv, în speţă, până la concurenţa datoriei de 16.474,51 lei a SC E.C. SRL către SC D.R. SRL, şi având în vedere că, urmare a compensării creanţelor reciproce, pârâta-reclamantă SC D.R. SRL mai datorează suma de 4.992,11 lei. Tribunalul arbitral a dispus admiterea acţiunii principale şi în parte cererea reconvenţională, a compensat creanţele reciproce şi a obligat pârâta-reclamantă SC D.R. SRL la plata diferenţei rămase.
Sentinţa arbitrală nr. 230 din 2 decembrie 2008
