Potrivit art. 956 pct. 1 Cod comercial, pentru transporturile pe căite ferate efectuate în Europa, termenul de prescripţie este de 6 luni şi curge de la data la care cărăuşul a predatdestinataruluimărfurile trasportate.
Secţia Comercială, decizia nr. 4074 din 11 septembrie
1998.
Tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. PROMET S.A. Beclean şi a obligat pe pârâta Regionala de Căi Ferate Constanţa, să-i plătească acesteia 14.577.106 lei despăgubiri şi 2.271.911 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, tribunalul a respins ca nefondată acţiunea reclamantei faţă de pârâta Regionala de Căi Ferate Cluj.
S-a reţinut că, la o parte din vagoanele cu marfă expediate de reclamantă cărăuşul a depăşit termenul de transport şi la destinaţie s-au constatat diferenţe cantitative, iar răspunderea revine doar cărăuşului pe raza căruia se afla staţia C.F.R. de destinaţie.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta Regionala de Căi Ferate Constanţa a fost respins ca nefondat cu motivarea că deoarece documentele originale depuse la dosar – note de greutate, scrisori de trăsură ori avizele de însoţire – dovedesc predarea spre transport a întregii cantităţi de sârmă facturate de reclamantă, cărăuşul cântărind în staţia C.F.R. de expediţie loturile de marfă expediate, actele de constatare întocmite la destinaţie sunt opozabile apelantei.
Direcţia de Căi Ferate Port Constanţa în calitate de succesoare a pârâtei Regionala de Căi Ferate Constanţa, a declarat recurs, susţinând că destinatarul a preluat vagoanele fără obiecţiuni şi că actele de constatare nu sunt opozabile cărăuşului deoarece mărfurile au fost descărcate în absenţa delegatului său.
Recurenta a invocat oral şi depăşirea termenului de prescripţie pentru toate cele cinci transporturi, excepţie care urmează a fi analizată cu prioritate, prevalând celorlalte critici.
Astfel, potrivit art. 956 alin. 1 pct. 1 şi alin. 2 Cod comercial, acţiunile contra cărăuşilor derivând din contractul de transport se prescriu prin trecerea a 6 luni dacă transportul a fost făcut în Europa, termen care, în caz de pierdere parţială, avarie sau întârziere, curge din ziua predării mărfurilor în primirea destinatarului.
Or, din scrisorile de trăsură rezultă că mărfurile ce au format obiectul pretenţiilor deduse judecăţii au fost predate cărăuşului în perioada 22 decembrie 1994 – 13 februarie 1995 şi eliberate apoi, la o data ilizibilă destinatarului, care a constatat lipsurile cantitative la 18 martie 1995.
Aşa fiind, pentru a verifica dacă reclamanta a respectat termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de textul menţionat, trebuia să se stabilească momentul naşterii dreptului la acţiune, respectiv al preluării mărfurilor de către destinatar, în funcţie de datele înscrise în registrul veghetor.
în consecinţă, recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul casării deciziei atacate, admiterea apelului pârâtei, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond.
