Prin contractul din 23 decembrie 2003, a vândut pârâtei acţiuni Ic în valoare de
2.264.350.000 Ici (ROL, rcspectiv 226.435 RON) deţinute la SC R. SA, reprezentând 100% din capitalul social subscris şi vărsat la această societate, precum şi acţiunile ce vor rezulta în urma conversiei obligaţiilor realizate conform art. 3.1 1 lit. a) din contract. Potrivit art. 10.12 alin. (2) din contract, cumpărătoarea şi-a asumat obligaţia de a nu iniţia o operaţiune de divizare sau de fuziune care să privească SC R. SA sau pe pârâtă fără ca, în prealabil, să primească acordul scris al vânzătoarei, concretizat într-un act adiţional, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 5% din valoarea acţiunilor supuse conversiei. Deşi şi-a asumat obligaţia contractuală de mai sus, pârâta susţine reclamanta – i-a notificat post furtuni, la 16 august 2006, divizarea săvârşită conform proiectului din 11 mai 2006. întrucât în acest mod pârâta şi-a încălcat obligaţia asumată prin contractul din 23 decembrie 2003, reclamanta a introdus prezenta acţiune.
Susţinerea pârâtei, potrivit cu carc în speţă nu s-a produs o divizare a patrimoniului său, ci doar o desprindere de patrimoniu cu consecinţa că stipulaţia sus-menţionată din contract nu ar trebui să îşi găsească aplicaţie -, nu a putut 11 reţinută, in realitate, potrivit legii (Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice sau Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale), divizarea înseamnă împărţirea patrimoniului unei societăţi comerciale, creându-se astfel două sau mai multe societăţi noi. sau desprinderea unei părţi dintr-o societate şi crearea unei noi societăţi. Această ultimă ipoteză este şi cea produsă în speţă, conform proiectului de divizare nr. 1 din 11 mai 2005.
Este neîndoielnic – şi necontestat, de altfel – că divizarea din speţă s-a tăcut cu nesocotirea obligaţiei asumate de pârâtă prin contract [art. 10.12 alin. (2)], adică fără acordul scris şi prealabil al reclamantei, concretizat într-un act adiţional prin carc să se stabilească şi modul de a contractului în continuare în privinţa obligaţiilor asumate de pârâtă. Or. din acest punct de vedere, este de remarcat că pârâta nu a înştiinţat-o pe reclamantă despre divizare anterior efectuării acesteia (ci numai ulterior, la 16 august 2006), nu a încheiat actul adiţional prevăzut a fi încheiat şi nu a reglat – în măsura în care ar fi fost necesar – modul de cxecutarc în continuare a obligaţiilor asumate de pârâtă prin contractul de privatizare a SC R. SA.
Nercspectarca obligaţiilor asumate la art. 10-12 alin. (2) din contract – fără a se distinge dacă a uncia sau a tuturor – atrage, conform alin. (3) al art. 1.12, plata unei penalităţi de 5% din valoarea obligaţiilor suplimentare (rezultate din conversie), adică a sumei de 8.515,88 lei (ROL), conform calculelor mai sus arătate.
Astfel fiind, acţiunea este întemeiată în parte şi a fost admisă ca atare.
Sentinţa arbitrală nr. 18 din 5 februarie 2008
