Pârâta urmează să fie obligată la plata sumelor solicitate de către reclamantă pentru produsele livrate în baza unei comenzi urmate de executare, dacă nu a probat netemeinicia pretenţiilor acesteia.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, S.C. “P.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. Agricola “O.” Epureni, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 13.575.783 lei, contravaloare produse livrate şi neachitate, plus 25.167.054 lei, dobândă.
Prin sentinţa nr. 3499/2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea aşa cum a fost precizată şi a obligat pârâta la plata sumei de 33.154.833 lei, reprezentând contravaloare produse livrate şi dobândă legală, cu 6.031.470 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta datora preţul produselor livrate.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială, prin decizia nr. 349/2000 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat sub imperiul dispoziţiilor art. 36 C. com., potrivit cărora, oferta urmată de valorează contract.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în condiţiile realizării acordului de voinţă dintre cele două societăţi, înscrisul nefiind obligatoriu pentru dovedirea conţinutului contractului.
în mod corect, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 şi 46 C. com., conform cărora factura acceptată face dovada obligaţiei comerciale de plată a contravalorii produselor livrate.
Primind marfa, pârâta datora preţul acesteia, astfel că, întrucât nu a făcut dovada achitării preţului produselor, corect a fost obligată la plata preţului datorat. (G.Ţ)
(Secţia comercială, decizia nr. 3497/2000)
